Derapajele controlate ale partidului prezidenţial

Interesant cum fruntaşii PDL, al­tmin­teri disciplinaţi până la autoanihilare, sfidează directivele oficiale ale Co­trocenilor exact atunci când îi pică bine lui Zeus. Mişcă-n front doar când „fronda” lor contrazice vorbele pre­şe­dintelui, dar îi serveşte de minu­ne interesele. Cazul Ridzi o demonstrează cu prisosinţă.

Maşina de vot portocalie i-a ofe­rit protecţie fostei ministrese de la Ti­ne­ret, blocând accesul procurori­lor la probe-cheie pentru dosarul în care aceasta este acuzată. Traian Bă­sescu şi-a manifestat zgomotos in­dig­narea. În mod evident, discursul anticorupţie al partidului prezidenţial a fost definitiv pulverizat în ridicol. De ce şi-ar fi sacrificat PDL ultima bru­mă de credibilitate de dragul Mo­ni­căi Iacob Ridzi? O duduie ale cărei „me­rite politice” se leagă exclusiv de pro­movarea insistentă a Elenei Bă­sescu, ajunsă între timp europarlamentar.

Să ne amintim că şi atunci câr­maciul de la Cotroceni fă­cea pe niz­naiul, insistând că nu are ni­mic de-a face cu ascensiunea ful­ge­ră­toare a beizadelei sale agramate. Dim­po­tri­vă, ar fi încercat să o descu­ra­jeze. Dar, ce să vezi, partidul nu voia să-l as­cul­te! Noroc că, în marea ei înţelep­ciu­ne, EBA a decis să candi­deze ca in­­d­­e­pendent, sprijinită de pri­e­tenii ei din PDL… Monica Iacob Ridzi i-a fost susţinătorul cel mai de­votat. A mo­bilizat fără ezitare resursele Minis­te­rului Tineretului pentru cam­pania me­zinei prezidenţiale. De ace­ea se şi credea intangibilă. Banul public nu a fost sifonat în conturile ei per­sonale, ci a fost folosit pentru „am­bâţul” politic al Elenei Băsescu. Cine nu are interes ca această poveste să fie repusă pe tapet?

Puterea portocalie mizează, ca în at­â­tea alte rânduri, pe memoria scur­tă a opiniei publice. Speră că am uitat cum a ajuns EBA să ne reprezinte la Bruxelles. Că am uitat cât îi datorea­ză, de fapt, Monicăi Iacob Ridzi – de­ve­nită azi oaia neagră a partidului. Care acum le mulţumeşte colegilor că au blocat ancheta, deşi anul trecut se dădea de ceasul morţii că vrea să-şi demonstreze nevinovăţia în faţa or­ga­nelor abilitate ale statului. Dar, mai ales, ar trebui să uităm cine controlează maşina de vot din Parlament. Fiindcă doar o asemenea amnezie ar putea masca ipocrizia discursului prezidenţial. „Fronda” majorităţii parlamentare a fost cu voie de la Domnie.