Interesant cum fruntaşii PDL, altminteri disciplinaţi până la autoanihilare, sfidează directivele oficiale ale Cotrocenilor exact atunci când îi pică bine lui Zeus. Mişcă-n front doar când „fronda” lor contrazice vorbele preşedintelui, dar îi serveşte de minune interesele. Cazul Ridzi o demonstrează cu prisosinţă.
Maşina de vot portocalie i-a oferit protecţie fostei ministrese de la Tineret, blocând accesul procurorilor la probe-cheie pentru dosarul în care aceasta este acuzată. Traian Băsescu şi-a manifestat zgomotos indignarea. În mod evident, discursul anticorupţie al partidului prezidenţial a fost definitiv pulverizat în ridicol. De ce şi-ar fi sacrificat PDL ultima brumă de credibilitate de dragul Monicăi Iacob Ridzi? O duduie ale cărei „merite politice” se leagă exclusiv de promovarea insistentă a Elenei Băsescu, ajunsă între timp europarlamentar.
Să ne amintim că şi atunci cârmaciul de la Cotroceni făcea pe niznaiul, insistând că nu are nimic de-a face cu ascensiunea fulgerătoare a beizadelei sale agramate. Dimpotrivă, ar fi încercat să o descurajeze. Dar, ce să vezi, partidul nu voia să-l asculte! Noroc că, în marea ei înţelepciune, EBA a decis să candideze ca independent, sprijinită de prietenii ei din PDL… Monica Iacob Ridzi i-a fost susţinătorul cel mai devotat. A mobilizat fără ezitare resursele Ministerului Tineretului pentru campania mezinei prezidenţiale. De aceea se şi credea intangibilă. Banul public nu a fost sifonat în conturile ei personale, ci a fost folosit pentru „ambâţul” politic al Elenei Băsescu. Cine nu are interes ca această poveste să fie repusă pe tapet?
Puterea portocalie mizează, ca în atâtea alte rânduri, pe memoria scurtă a opiniei publice. Speră că am uitat cum a ajuns EBA să ne reprezinte la Bruxelles. Că am uitat cât îi datorează, de fapt, Monicăi Iacob Ridzi – devenită azi oaia neagră a partidului. Care acum le mulţumeşte colegilor că au blocat ancheta, deşi anul trecut se dădea de ceasul morţii că vrea să-şi demonstreze nevinovăţia în faţa organelor abilitate ale statului. Dar, mai ales, ar trebui să uităm cine controlează maşina de vot din Parlament. Fiindcă doar o asemenea amnezie ar putea masca ipocrizia discursului prezidenţial. „Fronda” majorităţii parlamentare a fost cu voie de la Domnie.