Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred cu tărie că descurcăreala, considerată de unii ca o formă de superficialitate, ca o şmecherie cu care nu se poate construi ceva trainic, ei bine, eu cred că descurcăreala este o formă de inteligenţă.Şi nu de neglijat, fiindcă descurcăreala reprezintă capacitatea unora de a se adapta unor situaţii complicate, adesea vitrege. De altfel, şi poporul român şi noi, românii ne-am descurcat cu inteligenţă la teribilele vitregii ce ne-au viscolit în acest colţ de geografie, ne-a zdruncinat mereu răsuflarea pofticioasă de cotropire a imperiilor din jurul nostru, Înalta Poartă, imperiile ruseşti, austro-ungare. Dar nu ne-au încovoiat. Am mai plecat grumazul în faţa presiunii puhoaielor imperialiste, dar când n-am mai putut suporta ne-am mai răzvrătit, însă marea performanţă a fost că ne-am păstrat fiinţa naţională şi paşalâc n-am ajuns niciodată. Dar iată câteva exemple de români care s-au descurcat rapid în mijlocul unor situaţii delicate, care au găsit fulgerător o soluţie deşteaptă, ieşind nemototoliţi, ba chiar învingători. Era anul 1994, probabil cel mai de lăudat an al naţionalei de fotbal, cea care la Campionatul mondial de fotbal din America putea ajunge în semifinale, dacă nu reuşea lovitura de cap întâmplătoare a unui vlăjgan suedez. Dar ca să depăşim faza grupelor, în al treilea meci trebuia musai să învingem. Ne înfruntam chiar cu naţionala americană, cu gazda Mondialului. Era o duminică de Sahara, peste 40 de grade şi în Los Angeles ţâşnea transpiraţia prin piele. Pe uriaşul stadion, peste o sută de mii de americani. Comozi şi practici, peste 50.000 veniseră cu mici lăzi frigorifice, cu acele cutii pline de cuburi de ghiaţi ca să ţină la rece băuturile. Hagi uimise toată lumea fotbalistică cu măiestria lui, de altfel, specialiştii lumii l-au declarat cel mai complet fotbalist al Mondialului. Când naţionala noastră a pătruns în vulcanul uriaşului stadion din Los Angeles, un tunet de fluierături s-a pornit către Hagi, inamicul public numărul unu. Şi ca o grindină teribilă, spre Hagi s-a potopit un val de cubuleşe de giaţă aruncate de supoterii echipei SUA. Ca să-l intimideze pe căpitanul naţionalei noastre. Ei bine, spectatorii americani "au greşit interfonul, Hagi nu numai că nu s-a timorat, ba a găsit o rezolvare de domn. Ca un boier, a ridicat din iarbă un cubuleţ de ghiaţă, a făcut un semn că îl chinuie canicula şi a pus în gură ghiaţa, mulţumind cu un reverans spre peluza americanilor. Au izbucnit urale, aplauze pentru gestul de gentleman al descurcăreţului Hagi. Un descurcăreţ deştept foc este Sebastian Papaiani. Povestitor fantastic te captivează cu istorisirile sale pentru că şiragul de descurcările ale marelui actor pare fără de sfârşit. In serialul BD, Papaiani interpreta rolul simpaticului sergent de miliţie Căpşună. Era însoţit în toate investigaţiile lui de câinele lup Costel. Numai că dulăul cu ochii aproape omeneşti era de fapt mai mare în grad decât sergentul Papaiani, câinele lup era plutonier. La început lui Papaiani i-a fost frică de câinele vânjos, dar s-a descurcat. I-a venit ideea de a-şi căptuşi buzunarele cu pungi de plastic, aşa că şi-a pus în buzunar ficat,care reprezenta deliciul pentru câinele poliţist. În plus, firea simpatică a lui Papaiani l-a cucerit pe câine, care l-a îndrăgit aproape uitându-l pe dresorul său, la rândul lui plutonier de miliţie. Caracter de doi bani, dresorul a început să se poarte urât cu câinele, invidios că animalul deştept se ataşase mai mult de Papaiani. Enervat, Papaiani a restabilit dreptatea reclamându-l pe dresorul primitiv în sentimente la căpitan, care l-a obligat să nu-l mai asuprească pe Costel, câinele actor.
Citește pe Antena3.ro
