Dis de dimineaţă, anchetatorii au descins cu arme şi bagaje pe la casele unor vrăjitoare, tămăduitori şi alţi cetăţeni care se ocupă cu vânzarea iluziilor. I-au luat un pic la scuturat, au dat praful la o parte de pe globul de cristal şi i-au acuzat de evaziune fiscală şi alte infracţiuni de prin categoria asta.
Că vânzătorii de iluzii există nu e nimic nou. Că ei îşi vor găsi întotdeauna clienţi, pentru că oamenii îşi doresc să creadă în minuni, iarăşi nu e nimic nou.
Că statul nu face efoturi reale de a stăpâni acest fenomen şi de a îi proteja pe cetăţeni, nici asta nu e nou, dar asta este cu adevărat chestionabil. Când parlamentarii României, în acele puţine zile în care muncesc, se ocupă de propriile lor pensii speciale, atunci ne putem întreba cine nu îşi doreşte să rezolve problemele de prin ţară. Dacă e o acţiune voită, dacă e doar nepăsare, dacă e lipsă de ştiinţă de a fi politician de fapt. Citeam zilele trecute despre un domn, senator parcă, ce se află în Parlament de 23 de ani. În cei 23 de ani nu a semnat niciun proiect de lege. Nici măcar unul singur. Să semneze alături de altcineva, nu să aibă o iniţiativă proprie, căci asta ar părea deja prea mult. Un fel de qed, din păcate, atât de caracteristic României, încât nu mai e de mirare că magia, fie ea albă sau neagră, pare singura soluţie de rezolvare a problemelor.