La inceput, Traian Băsescu a invocat termenul fără să-l explice. Ii plăcea cum sună! Ii plăcea insă mai ales ipostaza sa de Lenin fără şapcă
In aceste ultime zile de campanie, Traian Băsescu a trecut de pe un post tv pe altul pentru a vorbi. Se ştie că după o constipaţie, un laxativ iţi dă o puternică diaree. Ingrădit de prevederile constituţionale căt timp a fost la Cotroceni, Traian Băsescu s-a abţinut cu greu să nu indruge verzi şi uscate. Acum, graţie laxativului care a fost suspendarea, Traian Băsescu şi-a dat drumul. Şi ce ne-a fost dat să auzim din gura celui care vrea să se intoarcă la Cotroceni ca şef de stat, şi nu şef de bordel, intrece orice inchipuire. Şi te face să regreţi că in afişele de la răspăntii Traian Băsescu nu e pictat şi ţinăndu-se cu măinile de nas. Ar trebui.
Printre alte năzdrăvănii ieşite din gura celui ce-şi zice preşedinte se numără şi afirmaţia despre oligarhii care conduc azi ţara. Practic nu există discurs electoral, apariţie tv, interviu aranjat de SIE in presa străină din care să lipsească teza despre oligarhi.
Traian Băsescu a luat cuvăntul ăsta, oligarh, in gură şi nu-i mai dă drumul nici mort. Cei de la ţară au binecunoscuta imagine a raţei care ia ceva lung şi tărător in gură şi-l plimbă cu ea de-a lungul şi de-a latul ogrăzii. N-ar lăsa-o nici s-o tai. Nu ştiu cine i-a vărăt in cap lui Traian Băsescu chestia cu oligarhia.
Pe solul sărac in materie de cultură generală al domniei sale, cuvăntul, folosit de Lenin in bătălia pentru instaurarea puterii bolşevice şi de Partidul Comunist Romăn in anii interbelici, pentru a denunţa regimul burghezo-moşieresc, a produs in fiinţa lui Traian Băsescu o eflorescenţă ca o explozie. La inceput, Traian Băsescu a invocat termenul fără să-l explice. Ii plăcea cum sună! Ii plăcea insă mai ales ipostaza sa de Lenin fără şapcă: luptător impotriva oligarhiei. A venit intrebarea: Ce-i aia oligarhie?
Preşedintele incă suspendat n-a adus drept argument un manual de politologie, nici măcar un Dicţionar politic pe inţelesul tuturor. A invocat Dicţionarul Explicativ al Limbii Romăne! Pentru cei fără obişnuinţa lecturii, Dicţionarul are un mare avantaj: Nu trebuie nici măcar să-l răsfoieşti. Il deschizi la o literă şi, in doi timpi şi trei mişcări, ţi-ai insuşit căteva rănduri de cultură generală. Desigur, oligarhia face obiectul a numeroase studii. Ca toţi termenii de politologie, n-are sensurile atăt de precise şi lesnicioase ca in DEx.
Pentru cineva care se pretinde nu numai şef de stat, dar şi absolvent de şcoală medie, ar fi fost normal ca Traian Băsescu să ne ofere o explicaţie mult mai largă şi mai complexă a oligarhiei decăt cea dată mură-n gură de DEx.
Nu de alta, dar insistenţa cu care vorbeşte despre oligarhie şi oligarhi presupune existenţa unei viziuni social-politice. O viziune la care nu se poate ajunge decăt prin lectura cu creionul in mănă a unor studii de specialitate din ţară şi despre hotare dedicate Romăniei de azi. Din căte ştim insă, in spaţiul romănesc n-a apărut nici o carte avănd drept titlu Oligarhia in Romănia lui 2007. O carte intemeiată pe statistici precise, pe trecerea in revistă a legilor impuse de oligarhie şi infăţişarea instituţiilor ce se pretind a fi ale statului de drept, dar care sunt, in realitate, sub puterea oligarhilor.
Pentru a vorbi de oligarhie şi oligarhi s-ar fi impus cunoaşterea de către Traian Băsescu a discuţiilor din presa de specialitate despre istoricul oligarhiei ca formă de guvernămănt intre monarhie şi democraţie, a mecanismelor prin care oligarhii conduc o ţară in slujba propriilor interese, opuse interesului public. Dacă ar fi trecut dincolo de cultura DEx, domnia sa ar fi aflat că, potrivit volumului 11 din "International Encyclopedia of the Social Sciences", lucrare elaborată de Collier-Macmillan Publishers, London: "Epitetul de «oligarh» este mult mai apt de a fi găsit in romane decăt in analiza politică".
In discursurile sale din ultimul timp, Traian Băsescu ii acuză pe Ion Iliescu că e oligarh şi pe Emil Constantinescu că a negociat cu oligarhii. Cu Ion Iliescu m-am războit timp de şase ani, inclusiv in perioada in care Traian Băsescu era ţuţăr pe la FSN. Nu mi-a trecut niciodată prin cap să-l acuz că e oligarh. Ar fi răs de mine şi curcile, presupunănd că acestea umblă cu DEx-ul la subsuoară. Impotriva lui Emil Constantinescu am scris zeci de pamflete. Nu l-am acuzat niciodată de a fi negociat cu oligarhii. Il şi văd pe profesorul universitar negociind cu vreun om bogat! De ce foloseşte Traian Băsescu eticheta de oligarh pentru toţi cei care ii sunt duşmani politici? Pentru că o confundă cu injurătura de mamă!