Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Că sclipicioasele
discipole ale lui Pavlov ori Freud preferă broşuri din seria “Reţeta fericirii în
3 pagini şi 1269 de fotografii” sau “Cum să cazi pe gînduri în timpul unei cine
romantice” (musai cu un prosper om de afaceri), asta-i altă poveste...
Am o veste proastă! Pentru glossy, fireşte. A apărut, la Editura Comunicare.ro, ediţia a II-a revăzută şi adăugită a cărţii: “Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura”, autori: Septimiu Chelcea, Loredana Ivan şi Adina Chelcea. Dincolo de scopul său didactic, cartea poate fi un bun îndrumar prin meandrele gîndirii fiţoşilor, detectînd ruptura dintre postura, pretinsă, şi (im)postura, reală, în care se află, de fapt, glossy.
ŢINUTA. Demonstraţia pleacă de la premisa că orice comunicare poate fi: verbală
(atunci cînd informaţia este transmisă prin limbaj oral sau scris) ori
nonverbală (atunci cînd nu folosim acest limbaj). La rîndul său, limbajul
nonverbal dă mesaje/semnale congruente (care se potrivesc) sau incongruente
(care nu se potrivesc) posturii emitentului.
În această arie se înscriu şi semnalele pe care le lansează glossy. Bunăoară, ţinuta
vestimentară pe care o afişează cu stridenţă are şi o certă valoare de
comunicare. Ţinînd de “puterea de influenţare” a hainelor “cu autoritate”, ştiut
fiind că, prin vestimentaţie, glossy vor să evidenţieze că ne sînt “mai
superiori”, afişînd ţoale neapărat de firmă şi cu eticheta cît mai la vedere.
Aici intervine “paradoxul modei”, care constă într-o dublă mişcare: cea a păturilor inferioare de a se adapta modei claselor superioare raportată la tendinţa reprezentanţilor acestei clase de a renunţa la moda care este imitată şi de a o înlocui cu o modă nouă.
Să nu ne mirăm dacă ceea ce glossy dau ca “ultimul răcnet” de peste mări şi ţări nu sînt decît produse de mult fumate. Fireşte, din dorinţa de a “lua faţa”, prin “dominaţia vizuală”, pe care Roland Barthes o numea “retorica imaginii”.
Şi încă un fapt asupra căruia cei trei autori români atrag serios atenţia: înmulţirea cărţilor şi revistelor de modă glossy îşi are explicaţia şi în ceea ce sociologii numesc “concurenţa pe piaţa matrimonială”!
SEXY. Axiomă: nu poţi fi glossy dacă nu te etalezi “super-sexy”! Să trecem de aparenţe şi să vedem ce arată şi
ce ascunde ostentaţia vestimentară, dublată de etalarea, copioasă, a formelor?
Autorii cărţii includ ca factori cauzali în apariţia şi evoluţia vestimentaţiei:
pudicitatea, frumosul, protejarea corpului de intemperii sau sexualitatea,
acest ultim element fiind considerat a fi atuul inatacabil al oricărui glossy.
Citește pe Antena3.ro
Chiar dacă, de fapt, avem de-a face doar cu manifestări ale unui erotism de-a dreptul libidinos, agresiv şi vulgar.
Cu ani în urmă, sociologul german Georg Simmel făcea o observaţie, care îşi demonstrează actualitatea: “Este cert că acoperirea sexului – ca şi vestimentaţia în genere – nu a avut iniţial nici o legătură cu simţul ruşinii, ci, dimpotrivă, a jucat numai rolul unei împodobiri sau al unei intenţii asemănătoare, ţinîndu-se prin acoperire o aţîţare erotică: este ştiut că la triburile care-şi duc viaţa în pielea goală numai prostituatele se îmbracă.
Cureluşele şi şorţuleţele care îndeplinesc funcţia foii de viţă sînt deseori atît de sumare şi fixate în aşa fel, încît, în general, nu acoperirea pare să fie scopul lor, bineînţeles că este vorba de alt rol”. Concluzia? Fenomenul glossy are determinări istorice solide. Cum a apărut, aşa o să dispară!
Autorii avertizează că “nu este o operă de vulgarizare”. Scopul ei subiacent este de a curăţa “mahalalele psihologiei”– cum numea Gordon W. Allport zonele nobilei ştiinţe rămase în exploatarea diletanţilor, adesea şarlatani şi escroci.
“Este cert că acoperirea sexului – ca şi
vestimentaţia în genere – nu a avut iniţial nici o legătură cu simţul ruşinii,
ci, dimpotrivă, a jucat numai rolul unei împodobiri sau al unei intenţii asemănătoare,
ţinîndu-se prin acoperire o aţîţare erotică:
este ştiut că la triburile care-şi duc viaţa în pielea goală numai
prostituatele se îmbracă”
