Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ani de zile "m-am razboit" mai mult sau mai putin amical cu interlocutori romani si occidentali, altfel oameni de buna-credinta cu oarece cultura politica pe tema "democratiei originale" din Romania postdecembrista. Obiectul disputei era si ramane daca implementarea noului sistem institutional din Romania, fie el si monitorizat de occidentali, reprezinta cu adevarat o conditie nu numai necesara, dar si suficienta pentru instaurarea democratiei. Pentru unii dintre interlocutori, fie doar si asigurarea cadrului de desfasurare a alegerilor libere reprezenta deja o piatra de hotar. Mai sceptic prin experienta locului si cunoasterea mecanismelor de culise ale fostului regim totalitar am adus in discutie argumentul conform caruia istoria a demonstrat indubitabil ca nici o clasa politica sau grup de interese aflat in vaful piramidei nu a parasit de buna voie carma puterii. Cand inlaturarea acestora s-a produs prin forta, violenta sau ambele combinate, actul politic s-a numit revolutie, lovitura de stat s.a.m.d. Pentru romani, aceasta a fost si trebuie sa ramana intrebarea fundamentala in legatura cu ceea ce s-a petrecut in decembrie 1989: a parasit fosta clasa politica, respectiv fosta nomenclatura de partid, carma puterii din Romania? Daca raspunsul este evident negativ, atunci urmatoarea intrebare fireasca ce se pune este ce s-a intamplat cu aceasta clasa politica, daca si-a perpetuat ilegitim controlul asupra sistemului politic si prin extensie asupra societatii romanesti. Reciclarea ideologica peste noapte de la pozitia de promotori si implementatori ai regimului totalitar de tip dictatorial comunist la cea de suporteri neconditionati ai sistemului democratiei occidentale este nu un paradox de proportii istorice, ci este pur si simplu o farsa de dimensiuni epopeice. Umbrela folosita de fosta clasa politica pentru a-si demonstra bunele intentii si a-si castiga in acelasi timp credibilitatea a fost tocmai instaurarea unui sistem institutional daca nu identic, atunci similar celor din tarile occidentale. Adica exploatarea vechii dileme autohtone cu privire la teoria "formelor fara fond". Un fel de decor holywoodian in care se toarna o productie care - asa cum stiu atat regizorul, cat si echipa tehnica - nu are nici un corespondent in realitatea inconjuratoare. Iar daca figurantii, adanc emotionati de jocul de exceptie al actorilor principali, cad in transa epicului, cu atat mai bine. O lege nescrisa a analizei politologice spune ca sistemele politice nu pot fi stiintific evaluate doar pe baza analizei formale comparative a structurilor sistemului institutional. Se statueaza in continuare ca, desi doua state pot avea formal sisteme institutionale identice sau similare, satisfacerea acestei conditii nu asigura sub nici o forma corectitudinea concluziei ca reprezinta acelasi tip de sistem politic. Ceea ce le departajeaza este investigatia obiectiva de ordin factual a modului in care in cadrul procesului politic exista o identitate intre aparenta si realitate, intre ce se afirma si ce se practica. Rolul acesta revine prin definitie societatii civile, cu conditia sa nu fie aservita sau prizoniera propriului trecut compromitator. Daca "originalitatea" democratiei romanesti consta doar in faptul ca avem FORMAL un sistem institutional ce le MIMEAZA pe cele din Uniunea Europeana fara a pune in deplin acord vorbele cu faptele, atunci avem dovada ca romanii traiesc de fapt intr-un sistem pur OLIGARHIC. Adica un sistem in care un grup de privilegiati guverneaza pentru satisfacerea propriilor interese politice, economice si financiare pe spezele intereselor restului membrilor societatii romanesti. In acest sens, nimeni nu trebuie sa se lase inselat de apetenta acestei oligarhii pentru integrarea Romaniei in structurile atlantice sau ale Uniunii Europene. Ii serveste de minune nu numai pentru ca deschide o noua poarta pentru satisfacerea la o scara sporita a intereselor mentionate mai sus, dar ii si confera aparent legitimitatea si credibilitatea aflate in prezent in adanca suferinta atat pe plan national, cat si international.
