Despre politica popândăilor

România este acum guvernată de frică. Habar n-am dacă e o frica tehnocrată dar pare, zău, foarte experimentată şi eficientă. De fapt nimic altceva nu are putere de convingere mai mare a politicienilor decât teama asta care îi urmăreşte permanent. Desigur explicaţia lor este una şi aceeaşi: penibilizarea parlamentarilor face parte dintr-un plan mai mare de decredibilizare a clasei politice şi de distrugere a oricărei posibile enclave de politicieni de încredere. Oameni buni, haideţi să fim realişti. Înţeleg că vă e frică de DNA şi de SRI şi de umbra voastră, dar dacă nu încercaţi să vă ridicaţi în picioare şi să vă faceţi treaba individual, o să rămâneţi o masă amorfă numai bună de denigrat la pachet. Ce s-a întâmplat în Parlament la votul în comisiile reunite pentru ministrul Justiţiei este o mizerie, un ditamai mormanul de gunoi în care v-aţi aruncat benevol şi apoi aţi întrebat ce miroase. Un parlamentar care votează că aşa “i se cere” e unul care n-are ce căuta pe scaunul ăla. Unii au avut tupeul să recunoască faptul că ar fi dat votul lor şi unui popândău, dacă trebuia şi “se cerea”. Dragilor, popândăi votaţi, în popândăi vă transformaţi, că doar nu vă aşteptaţi să vă respecte cineva cât timp recunoaşteţi că votaţi la ordin, împotriva propriilor idei şi gânduri. A, şi la ce vă mai trebuie imunitate dacă tot admiteţi că sunteţi ca nişte sclavi ai “celor care decid”? Nu vă trebuie. Nu ştiţi nici măcar de ce o aveţi pentru că mulţi dintre voi nu s-au obosit să studieze Constituţia. Închei cu vorbele maestrului Octavian Paler “Şi râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică”.