Dialog cu un cersetor

"Da-mi si mie doua mii de lei", mi-a zis un cersetor. Nu cumperi nimic cu doua mii. Dar cand un om iti cere o mie, inseamna ca nu mai vrea chiar nimic de la viata.

Mia de lei e nimicul absolut; bancnota de doua mii - nimicul relativ. Cand un cersetor zice "Da-mi doua mii", ii dai si-ti vezi de drum. Un nimic relativ are ceva dintr-o cifra de afaceri. Ii stie cineva rostul. E treaba altcuiva, nu a ta, a omului care dai. Mia de lei insa e si problema ta, nu numai a amaratului care intinde mana. Cand cere o mie si-i dai o mie, cersetorul stie ca si tu esti un nimic. De aceea nu mai asteapta nimic de la viata. Nu fiindca banii nu mai inseamna nimic, ci fiindca oamenii nu mai inseamna nimic.

Intr-o zi, un alt cersetor m-a luat din scurt: "Da-mi zece mii de lei!". Ca si cum cauta un investitor pentru o afacere la care nu putea sa ofere garantii.

I-am raspuns ca nu-i dau.

"Nici tu n-ai bani", a zis omul cu un glas plin de compasiune. Si imediat a inceput sa-mi explice de ce nu cere, ca altii, doua mii: "Nu cumperi nimic cu doua mii. Aduni un teanc de hartii, dar cand e sa faci socoteala, nu te alegi cu mare lucru. Sunt zile in care e mai rentabil sa muncesti, oricat de prost ai fi platit".

I-am explicat cersetorului ca nu pot sa-i dau zece mii, doarece sunt zgarcit. "Asa m-am nascut. Unii se nasc schilozi, altii muti. Eu m-am nascut zgarcit."

"Si n-ai dat niciodata bani la cersetori?", s-a minunat el cu masura, ca in fata unui caz medical fara speranta.

"Am dat - am raspuns - , insa am suferit mult. Am suferit si mai tare cand mi-am dat seama ca nu-s la fel ca toata lumea. Ca-mi place mai mult sa primesc decat sa dau. Dar dupa ce am facut greseala sa dau, n-am mai avut somn o saptamana."

Cum omul nu parea sa realizeze intreaga dimensiune a dramei mele am continuat: "Macar de-ar exista un tratament. Inghiti niste pilule si devii generos. Nici nu-ti imaginezi cat sufar, atunci cand trebuie sa scot bani din buzunar. Pentru taxe, pentru intretinere, cand merg la piata, pentru orice. Imi revin doar cand am iarasi buzunarul plin. Trebuie sa-l am de doua ori mai plin, ca sa ma refac sufleteste dupa ce-l golesc."

Nu exista cersetor care sa nu fi avut de a face cu zgarcitii. Eram insa primul care o recunosteam. Si nu numai ca recunosteam, dar il obligam sa aiba o parere intr-o chestiune in care lumea se fereste sa aiba opinii. Ca sa-l ajut sa suporte momentul, l-am intrebat: "Tu de ce nu dai bani la cersetori? Unii sunt mai nenorociti decat tine. Ceri zece mii si ii dai altuia doua. Asa ar fi echitabil. Un zgarcit e un cersetor ratat. Cand dau un ban la milogi, cei mai multi oameni se gandesc la Dumnezeu. Nu cu evlavie. Ci ca la un cont pentru iertarea de pacate. Nimeni nu se naste generos. Eu macar am inteles devreme care-i treaba". "Vai de tine!", a zis cersetorul.

"Vai de noi!" - am raspuns. Suntem o omenire plina de cocosati. Atata doar ca avem cocoasa pe dinauntru si nu se vede."