Dictatura bugetelor poate naşte bugetele dictaturilor

Pe nestiute, criza economica a ajuns sa ne afecteze nu numai bugetele nationale sau de familie, dar si sistemele de valori. Iar modificarile care au loc la acest nivel pot crea efecte pe termen mai lung decat criza financiara propriu-zisa.

Iata, in plan international nu se mai vorbeste despre democratii si dictaturi, despre drepturile omului, despre pluralism si respectul fata de diversitatea opiniilor si intereselor. Statele sunt impartite in alte categorii. Cele care au deficit acceptabil si cele care nu au asa ceva. Tari care sunt in zona euro si tari care chi­biteaza pe marginea ei. Au fost pu­blicate de curand clasamente ale statelor lumii referitoare la coruptie si drepturile omului, dar singurele topuri care mai atrag cu adevarat atentia sunt ratingurile diverselor agentii specializate.

Iata, in Romania, regimul Basescu se pregateste sa inghesuie toate alegerile in aceeasi zi si asta nu pare sa mai aiba vreo semnificatie pentru partenerii nostri din Europa. La fel de bine ar putea sa anuleze alegerile cu totul sau sa le comunice numai rezultatul. Important e bugetul, important e deficitul, important este ca datoria publica sa nu depaseasca 60% din PIB. Daca regimul Basescu asigura cifrele care trebuie atunci e bun, bland si democratic.

Nu mai putin semnificativ, insusi actul prin care MAI 'propune' Guvernului sa comaseze alegerile pare si el opera unui contabil. Aflam cat costa 'un rand' de alegeri si cat am putea economisi. Argumentul e unul financiar, ideologia care l-a ge­nerat e democratia ieftina despre care am mai vorbit.

Uniunea Europeana a debutat ca o asociere comercial-financiara si s-a dezvoltat apoi, treptat, ca o alianta cu vocatie civilizationala. A impus valori, a corijat perceptii, a solidificat o serie de modele. Daca toate astea sunt uitate in numele crizei, daca bugetul, TVA si nivelul de indatorare ajung sa devina singurul criteriu care mai conteaza, atunci tot acest proces dificil a avut loc de pomana. Echilibrele financiare sunt esentiale, dar nu in sine, ci ca baza a unui stat bazat pe valori si solidaritate. Nu putem confunda statul cu o societate comerciala. Ar fi ca si cum am depune la banca democratia si drepturile omului si am incerca sa traim doar din dobanda.