"Din interese superioare de stat" in 1950, nevasta Capitanului era proprietara unui debit de tutun

Octombrie 1949. Capii PNT sunt la inchisoare de doi ani. Lucretiu Patrascanu a fost arestat si e supus primelor anchete. Regele indura deja pustietatea exilului. A inceput colectivizarea. Pana si atelierele au fost nationalizate. In acest context de statornicie a dictaturii, raman surprins, daca nu chiar stupefiat, descoperind in Arhiva SRI, Fond P, Dosar 110237, vol. V, fila 465 aceasta Nota, datata 27 octombrie 1949:

"Sotia lui Corneliu Codreanu, fost conducator al miscarii legionare, este proprietara unui debit de tutun care continua sa functioneze cu toate interventiile a mai multor tovarasi membrii PMR cu munci de raspundere".

Acest fapt a produs nedumerire in rindul celor ce au intervenit pentru lichidarea acestui caz.
Sursa: C.D.
Valoare: serioasa

Propunerile Biroului: Plecand de la ideea ca anumite interese superioare de Stat cer ca sus-numita sa aiba o sursa de venituri usor justificabila si tinind in acelasi timp cont de comentariile creiate, propunem ca sus-numitei "sa i se schimbe profesia".

Sus, pe locul Rezolutiilor, cineva a scris cu tus negru: "Sa fie luate masuri ca sa i se retraga autorizatia".

Care va sa zica, la finele lui 1949, dupa doi ani de democratie populara, sotia lui C.Z. Codreanu nu numai ca nu era arestata, dar mai si avea un debit de tutun. Debit care culmea, vorba Notei, "continua sa functioneze cu toate interventiile a mai multor tovarasi membrii (sic) PMR cu munci de raspundere".

Vigilenta revolutionara se afla in plina actiune. Era insa o vigilenta revolutionara romaneasca, in stare de a crea astfel de situatii absurde: ca, in timp ce liderul comunist Lucretiu Patrascanu sa fie arestat, nevasta Capitanului sa ramana bine mersi in posesia unui debit de tutun.

Directiunea Generala a Securitatii Poporului se pune in miscare. Directiunii Securitatii Capitalei ii e trimisa o Nota: "Sunt informatiuni ca sotia lui CORNELIU ZELEA CODREANU este proprietara unui debit C.A.M. In caz afirmativ cu onoare va rugam sa binevoiti a dispune sa se intervina locului in drept pentru retragerea autorizatiei.
Raportati rezultatul.
COLONEL DE SECURITATE
G. BIRTAS
MAIOR DE SECURITATE
I. CRISAN".

Stanga sus, cineva a trecut cu tus negru: "17 II 1950. Retras autorizatia".

De unde tragem doua concluzii:
a) Lilica Codreanu n-a fost arestata, cum ne-am fi asteptat presupunand ca Securitatea nu stiuse ca mai traia.
b) Retragerea autorizatiei a urmat un procedeu greoi, tipic romanesc. Notele sunt si documente semnificative pentru istoria Miscarii Legionare. Mai inainte, mai precis in decembrie 1944, Lilica Codreanu e lasata si fara autoturismul Buick, primit de la Ministerul Inzestrarii Armatei. Pe 7 decembrie 1944, Directiunea Generala a Politiei de Siguranta (matusa Securitatii) trimite Ministerului Inzestrarii Armatei, Directia Productiei de Razboi, Nota cu nr. 276195:

"Am onoare a va face cunoscut, pentru a lua masurile necesare, ca autoturismul marca "Buick" motor Nr. 43576322 tip 1938, de 85 H.P., cu 8 cilindri, inscris la Serv. Circulatiei din Prefectura Politiei Capitalei sub Nr. 6095 B., care a fost repartizat de Dvs. Dnei Elena Codreanu din Bucuresti, Strada Oltarului Nr. 12, revine in patrimoniul Statului.

Aceasta masina se gaseste garata la Directia Bailor Herculane, unde a fost lasata de D-na Codreanu pentru a i se face o reparatie. In urma evenimentelor din Septembrie a.c., a parasit in graba Baile Herculane, unde se afla, revenind in Bucuresti, fara a putea lua si automobilul.

Va inaintam alaturat in original declaratia de renuntare data de sus-numita.

Am instiintat si Prefectura Politiei Capitalei pentru a face mutatiile respective.
DIRECTOR Indescifrabil S
EFUL SERVICIULUI Indescifrabil"

Aceeasi Directie Generala a Politiei de Siguranta expediaza o Nota si Prefecturii Politiei Capitalei, Serviciul Circulatie, sub precizarea Confidential:

"Am onoare a va face cunoscut, pentru cuvenitele mutatii, ca autoturismul marca "Buick", motor Nr. 43476322, tip 1938, de 85 H.P., cu 8 cilindri, inscris la Serviciul Circulatiei sub Nr. 6095 B., care fusese repartizat de Ministerul Inzestrarii Armatei D-nei Elena Codreanu din Bucuresti, Strada Oltarului Nr. 12, a revenit in patrimoniul Statului, (Ministerului Inzestrarii Armatei).
DIRECTOR Indescifrabil
SEFUL SERVICIULUI Indescifrabil"

In decembrie 1944, multi legionari erau arestati de-a valma, alaturi de fruntasi ai regimului antonescian. Lilica Codreanu avea toate motivele sa fie arestata. Si cu toate acestea, singura problema a nevestei Capitanului e in aceasta perioada faptul ca i se cere sa dea inapoi automobilul pus la dispozitie de Maresalul Antonescu. Nota Securitatii invoca interese superioare de stat pentru tratamentul bland de care beneficiaza Lilica Codreanu. Despre ce interese o fi vorba?

NIMIC NU SE PIERDE

Ianuarie 1939. Armand Calinescu, ministru de Interne in regimul de dictatura al lui Carol al II-lea, vorbeste la "Ora Natiunii" de la Radio despre Frontul Renasterii Nationale. Partidul de mucava al Regelui fusese infiintat la 15 decembrie 1938, prin decret-lege, ca unica organizatie politica in stat, la initiativa lui Armand Calinescu. Folosirea institutiilor publice de presa pentru propaganda Puterii are in Romania o traditie glorioasa.

LUMEA PRIN CARE TREC

Portretul intelectualului Sint un om complicat, sau ca sa spun mai putin favorabil despre mine, incurcat. Nimic nu se rezolva simplu. Pentru o chestie neinsemnata, am nesfirsite ezitari. Nu ma pricep sa merg pe drumul drept, ocolesc. Gasesc mai multe mijloace posibile si nu ma pricep ce sa aleg. Sint politicos, mai mult decit trebuie, multumesc, daca se ocupa cineva de mine, atit de mult ca incomodez. Ma ascult cind vorbesc, si mereu nu sint incintat de vorba pe care o spun. Imi acopar timiditatea cu unele istetimi nepotrivite. Nu stiu cum sa ma port cu vecinul, sint prea umil sau prea pretentios. Monologhez pe ascuns, si cineva mai pretentios poate sa ma invinuiasca de lipsa de sinceritate. Multe artificii, pentru cel mai mic gest. Nu ma pricep sa limpezesc "da" sau "nu"." Astfel se defineste Sandu, eroul principal din Jocurile Daniei, romanul lui Anton Holban. Ce inseamna in fapt un astfel de om ne putem da seama din carte. Fiecare gest, oricat de neinsemnat, se naste dupa indelungi cumpaniri intre pro si contra. Un telefon e astfel, in planul efortului, mai dificil decat o aselenizare. Impinsa pana in panzele albe, indoiala ar da un om complet paralizat, incapabil sa si traiasca, deoarece respiratia ar presupune numeroase intrebari chinuitoare asupra rosturilor sale. Anton Holban surprinde aici punctul absolut pe care-l poate atinge un gen de om: cel numit si de reflexie. Populand clasa mai larga, din care face parte si intelectualul, omul de reflexie opus celui de actiune. Acesta din urma se defineste prin absenta oricarei cumpaniri. El face si nu desface. El actioneaza inainte de a se gandi. Mobilul absolut al unui astfel de om ar fi pistonul, care merge inainte si inapoi fara sa cumpaneasca o clipa. Despre un astfel de personaj s-ar putea exclama: "Fericiti cei saraci cu duhul!". Usor de recunoscut mai sus diferenta dintre intelectual si politician.

BARFE

Presa ca vehicul pentru un ambitios politic Pamfil Seicaru in eseul Eugen Titeanu (Curierul Romanesc nr. 110, din 1957), despre cum si de ce devine un gazetar proprietar de publicatii: "A scos, prin 1937, ziarul Capitala, o foaie populara in care titlurile ocupau o treime din pagina. Succesul l-a indemnat sa dea si un ziar de dupa-amiaza, Seara, de aceeasi factura. Erau foi care se puteau citi in cateva minute, senzationalul titlurilor inlocuia o atitudine, scutea gazetele de un articol. In coloanele acestor ziare zadarnic ai fi cautat manifestarea gazetareasca a lui Titeanu; nu-l interesau aceste gazete decit in masura rentabilitatii. Ca si Tempo al lui Canarachi - inventatorul ziarului de 1 leu, fara redactie sau cu o redactie redusa la un secretar, o foarfece in loc de reporteri - Capitala si Seara nu contau ca factori de opinie publica. Nimeni nu vorbea cu mai mult dispret de Capitala ca Eugen Titeanu. "Este termometrul imbecilitatii publicului", cum o califica plin de dispret". Nu doar pentru bani scoate Eugen Titeanu cele doua foi. Omul e ziarist doar pe un sfert. Pe trei sferturi e un ambitios politic. Intrat in randurile PNL, devine deputat in 1933 si, in 2 octombrie 1936, subsecretar la Ministerul de Interne, responsabil cu Presa si Propaganda. Nu-i ajunge. Lovitura de stat din 10/11 februarie 1938 ii da o sansa surazatoare. Isi pune cele doua publicatii la dispozitia Regelui Carol al II-lea. In lunile ce vor urma, Capitala si Seara sunt varfurile de lance ale campaniei impotriva lui C.Z. Codreanu, alaturi de Lumea Romaneasca, condusa de omul Sigurantei, Zaharia Stancu. Rasplata nu intarzie. La 14 iulie 1938 e numit sef al Presei si Propagandei in Ministerul de Interne, condus de Armand Calinescu. Prin natura regimului, un asemenea post presupune bani, putere, favoruri. La 20 ianuarie 1939 devine membru al Consiliului Superior National al Frontului Renasteriii Nationale. Pamfil Seicaru sesizeaza adevaratul motiv pentru care Titeanu se varase in afaceri cu presa: "Avea nevoie de un vehicul. Calculul nu a dat gres: in 1938 a fost numit subsecretar de stat al Presei. Dictatura Regelui Carol il scutise de toate obligatiile pe care le impune selectarea intr-un regim parlamentar".

SAPTAMANA VIITOARE

Si comunistii i-au folosit pe compromisi pentru treburile murdare