Direcţia în care mergem

Sociologii testează, de câteva ori pe an, starea de spirit a populaţiei. Una dintre întrebări, ce lipseşte rareori din sondajele de opinie, e legată de direcţia în care merge ţara. Unii cred că direcţia e bună. Alţii cred că e greşită.

Adevărul este că direcţia cea bună nu poate fi alta decât îndreptarea economiei cu faţa la bunăstare. Cuplată cu educarea populaţiei într-un spirit nou: cel al economiei de piaţă. Fiindcă piaţa nu reprezintă doar un spaţiu în care se fac tranzacţii: de mărfuri, de bani, de valori. Piaţa înseamnă, întâi şi întâi, o cultură de mii de ani, în care s-au acumulat, strat peste strat, cunoştinţe, idei, experienţe, concepţii. Înseamnă un imens edificiu pe care l-au durat, în timp, civilizaţiile ce s-au perindat pe această planetă, însumând legităţi naturale alături de obiceiuri, de norme juridice, de practici economice.

Piaţă înseamnă, totodată, o mare arenă în care se desfăşoară cele mai importante „jocuri” pe care le-a cunoscut istoria omenirii: competiţiile economice. Competiţii în stil mare, în care se confruntă consumatorii şi producătorii. Obiectivul fiind schimbarea în bine.

Istoria ne învaţă că naţiile sunt mature pentru schimbare numai dacă înţeleg ce reprezintă valoare, ce trebuie să fie aruncat peste bord şi ce trebuie să fie păstrat. Obligatorie fiind o judecată sănătoasă care să ne ajute să înţelegem ce ne-a tras înapoi, să vedem unde ne aflăm şi unde am putea să ajungem, ce avem de făcut. şi, mai cu seamă, să înţelegem că nu va putea fi regenerată societatea umană dacă nu va fi regenerată munca.

Regenerarea dorită a muncii nu va fi posibilă fără o zbatere a tuturor companiilor răsfăţate până în prezent cu ferirea de competiţie, pentru a se schimba, pentru a produce mai bine, mai ieftin. Căci numai într-un climat concurenţial toate aceste companii ar înţelege că nu mai e de ajuns să producă mai mult. Ar înţelege că trebuie să şi vândă ceea ce produc. Să aibă, deci, piaţă.

Fără regenerarea muncii, economia nu va prospera iar producţia internă nu-şi va dobândi sensul real, acela de furnizor de bunuri şi servicii pentru consum, de locuri de muncă şi de bani. Pentru o astfel de reformă este nevoie să existe voinţă şi înţelegere socială. şi este nevoie, totodată, de tot mai mulţi investitori, care ar putea fi atraşi prin legi bune şi stabile, printr-un climat economic intern şi prin sisteme optime de valorificare a investiţiilor. Nimic nu-i va atrage însă, într-o mai mare măsură, decât un bun climat investiţional asigurat prin valorificarea optimă a capitalului intern.

Populaţia României nu-şi va apropia bunăstarea până când economia noastră nu se va sprijini pe câţiva importanţi stâlpi de susţinere: o expansiune semnificativă a producţiei performante; capacitatea de a realiza valori adăugate nu din creşteri cantitative, ci din surplusuri de competitivitate; o eficienţă rezultată din scăderea costurilor de producţie şi creşterea cifrelor de afaceri. Iată condiţia fundamentală ca să avem, la noi în ţară, venituri mai mari. Chiar la nivelul preţurilor.