Distonocalm pentru buget

PSD afirmă că nu doreşte să intre la guvernare alături de PNL, că nu vizează posturi, funcţii, demnităţi. Dar, pe de altă parte, trasează liniile directoare ale viitorului buget. Iată paradoxul!

Devansarea intrării in vigoare a majorării pensiilor, reintroducerea subvenţiilor din agricultură, incepănd cu această toamnă, alocarea in 2008 pentru educaţie şi cercetare a cel puţin 7% din PIB, creşterea alocaţiilor pentru mame, compensarea medicamentelor in proporţie de 95% şi 100% pentru cei cu venituri sub 300 RON şi furnizarea unui răspuns cu privire la rata mică de absorbţie a fondurilor europene in 2007 - acestea sunt doleanţele PSD adresate actualului Guvern, Tăriceanu 2.


Cu acest mesaj, PSD transmite, de fapt, că puţin ii pasă de soarta moţiunii de cenzură şi că mai degrabă se pregăteşte de etapa postmoţiune. De fapt, din momentul in care a inceput discuţia tensionată, ca să nu spun ţigănia, in privinţa modalităţii de vot a moţiunii, era clar pentru toată lumea că se caută forme şi formule, prin care parlamentarii să nu fie văzuţi, observaţi, păndiţi atunci cănd votează.


Pentru cei care au anunţat din capul locului că sunt şi oficial, şi neoficial pro sau contra moţiunii nu este nici o problemă modalitatea de votare, dar pentru cei care nu au nici un gănd să fie de acord cu ea, chiar dacă preşedinţii de partide afirmă altceva, e, intr-adevăr, o problemă. Aşadar, pregătirile pentru ce va fi, din punct de vedere politic, de la 4 octombrie incolo sunt absolut legitime.


PSD afirmă că nu doreşte să intre la guvernare alături de PNL, că nu vizează posturi, funcţii, demnităţi. Dar, pe de altă parte, trasează liniile directoare ale viitorului buget. Iată paradoxul! Un partid de opoziţie, chiar dacă cel mai important numeric, va face, de fapt, politica economică a ţării pe următorul an, pentru că, dacă Guvernul nu va fi de acord să preia cererile PSD, nu va avea nici o şansă să poată trece legea bugetului in Parlament.


Atunci, chiar şi fără moţiune, Guvernul ar putea cădea pe cale căt se poate de naturală, neputăndu-şi trece cea mai importantă lege. Asta dacă liberalii nu vor alege soluţia de avarie, şi anume să amăne sine die prezentarea bugetului in Parlament, aşa cum s-a mai intămplat şi in alţi ani, cănd ne prindea primăvara băjbăind printre indicatori.


Deci nici liberalii nu ar fi originali, dar, prin asumarea acestei lipse de originalitate, şi-ar putea salva guvernul, incolţit din toate părţile. Unde lasă preşedintele un colţ nebătătorit se repede PSD-ul, unde social democraţii lasă un centimetru neatins sare PD-ul ori PLD-ul.


Pentru competenţă nu ştiu, vom vedea in doi-trei ani efectele guvernării Tăriceanu, dar pentru robusteţe merită un premiu de excelenţă actualul Guvern. Se ridică insă un semn de intrebare dacă va rezista cabinetul şi in timpul mineriadei DNA, căreia trebuie să-i facă acum faţă. Nu e atăt de simplu ca, in loc să te ocupi de pregătirea pentru iarnă, de terminarea drumurilor incepute şi neterminate etc., să dai cu subsemnatul la DNA şi să ii urmăreşti apariţiile tv ale lui Daniel Morar, să vezi dacă mai transmite vreun semnal politic sau nu.


Faptul că Guvernul a anunţat creşterea alocaţiei pentru copii şi introducerea tichetelor de masă şi pentru profesori a trecut aproape neobservat. Ministrul Muncii e prezent acum in prim-plan in legătură cu o temă livrată de DNA. Şi-atunci e firesc să iasă la suprafaţă cererile legitime, preocupate, interesate ale PSD, care propun, vezi Doamne, realizarea vieţii bune promise de Alianţa D.A. la alegeri, dar neimplinită. Pensii, agricultură, alocaţii, medicamente... nu astea sunt preocupările romănilor? De asta ar trebui să se ocupe Guvernul, in loc de vizitele lungi şi dese pe la DNA.