Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unui fotbalist i se spune briliant, altuia i se zice prinţ. Un bulibaşă se proclamă rege, altul împărat. Curvele, care se vântură prin emisiunile tv cu de toate pentru toţi şi nimic pentru fiecare, sunt zâne şi dive. În judeţe, legea o fac baronii. Oricât de împiedicat ar fi un fotbalist de liga a treia, tot dă o pasă genială. Dar şi un crenvurşt poate fi genial. Motanul meu, mi se mărturiseşte o vecină, are geniu. După ce i-am schimbat nisipul în lădiţa de pe balcon, vine în bucătărie şi mă miaună. Drăguţul de el, mă cheamă la nisipul curat ca să-l asigur că are voie să facă treaba mare. Genial!
Suntem un popor de superlativi. Formula "om de rând", care n-a fost niciodată o declasare, ci mai curând un privilegiu domnesc, fiindcă domnitorii cu oamenii de rând îşi apărau scaunul, a dispărut. Formulele "om obişnuit" şi "om simplu" s-au golit de înţeles. Omul simplu socotea cu abacul şi cu tabla înmulţirii, însă computerul l-a complicat. E încă în uz sintagma "om normal", dar ea înseamnă deopotrivă elogiu, dar şi distanţare cinică de un neputincios. Un om normal nu ajunge sus, iar sus n-ai cum să rămâi normal. Sărăcia şi bogăţia se măsoară cu banii, normalitatea n-are unităţi de măsură. Un salariu de 150-250 de euro lunar te modifică, te face din om normal, om de jos.
Eşti bun, băiatule, mi-a zis Ion Băieşu, după ce mi-a citit câteva povestiri în anii debutului. Putea să-mi zică: Eşti genial, eşti super, eşti unic, eşti perfect.
Şi mă nenorocea pe viaţă. De câteva decenii, mă străduiesc să pricep ce înseamnă a fi bun şi, pe măsură ce descopăr oameni buni, scriitori buni, şefi buni, colegi buni, primari buni, îmi dau seama că o laudă mai responsabilă decât acel "Eşti bun, băiatule" nici nu era de imaginat.
Într-o transmisie în direct, de pe un platou plin de pensionari entuziaşti pentru 20 de lei pe seară, un golan spilcuit o complimentează pe o divă cu ţâţe multe: "Ce bună eşti, fată!". Cum să-i mai spună un tată fetiţei lui, care ia premiul întâi cu coroniţă: "Ce bună eşti, fata mea!", când toţi golanii fercheşi şi voioşi din televiziunile şi posturile de radio private coboară toate cuvintele din fondul principal al normalităţii în alcovuri şi bordele?
Pariul cu moartea e şi el copleşit de superlative ţigăneşti: "Să moară mama!", "Să moară toţi copiii mei!", "Să moară familia mea!". I-am propus unui deputat să întocmească o lege prin care cei auziţi că zic "Să moară mama!" să fie amendaţi, iar deputatul mi-a răspuns că se face de râs. Sigur că o astfel de lege nu poate fi aplicată, dar cineva trebuie să prevină poporul român că îi sunt agresate toate valorile unei convieţuiri civilizate. De ce n-ar face-o preşedintele, într-o conferinţă de presă lărgită, în care să ceară direct sprijinul mediei? De ce se sfiesc s-o facă formatorii de opinie cu autoritate? Românul nu putea lua de la ţigan un obicei mai scârbavnic şi mai degradant ca acest fel de a se face crezut cu "Să moară mama!". Unde e discriminarea etnică, dacă le impunem copiilor noştri respectul pentru părinţi?
Citește pe Antena3.ro
