Divorţul la vedete

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Bărbaţii vârstnici care-şi iau neveste foarte tinere ar trebui să treacă întâi pe la psihiatru şi apoi, dacă  diagnosticul e suportabil, pe la primărie şi biserică. La fel şi duduile care se căsătoresc cu bărbaţi pensionabili. Un mariaj cu doi poli atât de îndepărtaţi e, dintr-un început, un conflict de interese, care dă în curând în spectacol.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Bărbaţii vârstnici care-şi iau neveste foarte tinere ar trebui să treacă întâi pe la psihiatru şi apoi, dacă  diagnosticul e suportabil, pe la primărie şi biserică. La fel şi duduile care se căsătoresc cu bărbaţi pensionabili. Un mariaj cu doi poli atât de îndepărtaţi e, dintr-un început, un conflict de interese, care dă în curând în spectacol.


Cea de a treia sau de a patra soţie tânără a unui compozitor ajuns în pragul senectuţii îl vorbeşte pe acesta la un canal tv pentru pârâcioşi, deşi divorţul lor tot la psihiatru ar trebui rezolvat. Problemele de caracter pe care despărţita i le impută fostului soţ sunt, de fapt, consecinţele îmbătrânirii acestuia. Bătrâneţea nu vine cu un spor de înţelepciune, ci cu unul de neputinţe, care pot să pară înţelepţiri. Dispar nişte motivaţii, se diminuează nişte avânturi. Femeia încă tânără îi cere bărbatului lucruri pe care acesta nu i le mai poate oferi. Şi nu-i vorba doar de sex.


Treburile se complică până în punctul în care nici psihiatrul nu mai poate să facă nimic, iar divorţul ţine acum de competenţele spitalului de nebuni. Şi, fiindcă ambii se bucură de notorietate, ieşirile lor în public ţin şi de competenţele poliţiei de moravuri.


Femeia care varsă în piaţă toate mizeriile unei căsnicii ratate e un pericol pentru colectivitate, deoarece incită la soluţii primitive. Ţaţa e ţaţă, indiferent ce rochii de firmă îmbracă. Ţigăneala în văzul  mulţimilor ar trebui sancţionată prin legi. Oamenii ăştia, care nu-şi controlează ieşirile, intră cu ajutorul unor canale tv de tot rahatul în vieţile oamenilor, se impun ca un precedent prestigios. Să ne imaginăm ce-ar fi dacă divorţurile din familiile de miniştri şi de şefi de state s-ar lăsa cu mărturisirile părţilor la o televiziune de scanadal. S-ar duce dracului toate guvernările.


Cu cât individul e mai sus pe scara socială, cu atât se cuvine să fie mai discret cu treburile urâte din viaţa lui. Multe vicii de caracter sunt, în esenţă, vicii de educaţie. În multe ţări, contractele de căsătorie au şi clauze de confidenţialitate. Nevasta părăsită a bancherului riscă enorm dacă se apucă să povestească intimităţile penale din afacerile fostului soţ. În cazul compozitorului, făcut albie de porci la televizor de cea de a treia sau a patra nevastă mult mai tânără decât el, ar fi normal să reclamăm un regim de discreţie. O întreagă breaslă intelectuală e afectată de mârlănia momentului. Ţigăneala dintr-o familie unde soţul cară piatră la şosele nu afectează imaginea necalificaţilor care pavează drumurile, dar golănia unui divorţ de rector sau de mare chirurg murdăreşte statutul profesiei. La urma-urmei e treaba compozitorului dacă crede că faima îi suplineşte împuţinările vârstei, dar scandalurile ar fi bine să şi le ţină sub cheie. Să nu mai tropăie prin locurile pe unde oamenii obişnuiesc să meargă în vârful picioarelor, fiindcă, deşi pare o exagerare ce spun acum, e vorba de România, nu de o familie în impas. La oamenii faimoşi în ţara lor numele li se împlineşte cu precizarea obârşiei. Abjecţia revărsată peste ţara românească pune obligatoriu în discuţie şi condiţia de români a celor doi.