Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mâine,19 februarie, în holul Primăriei sectorului 1 al Capitalei, va avea loc vernisajul expoziției „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”.Expoziție organizată sub patronajul doamnei Clotilde Armand, edilul șef al sectorului, unde vor putea fi vizionate lucrări ale absolvenților Universității Naționale de Artă din București. Eveniment dedicat Zilei Naționale Brâncuși.
Până aici, numai de bine mai ales dacă ne gândim că orice nouă întâlnire a marelui public, din sectorul 1 sau din București și din țară, cu arta și, în mod deosebit, cu tinerii creatori, este o oază de frumos, de echilibru și de încredere în aceste timpuri greu încercate de pandemie. Motiv pentru care, oameni de bună credință fiind, am fi putut să așezăm expoziția sub arcul de boltă al crezului Titanului din Hobița: „E numai bucurie ceea ce vă dau!”.
Zic „am fi putut”, fiindcă sunt, deja, multe semnale că, și în cazul de față, între intenții și realitate este o mare prăpastie. Prima și cea mai des întâlnită fiind este aceea că așa numitul vernisaj va avea loc într-un cadru foarte restrâns, așa că ideea de public nu prea își are confirmarea în fapt. Până la un punct, măsura poate fi justificată prin restricțiile categorice în vigoare dată fiind amenințarea Covid-19. Și atunci, pe bună dreptate, ne putem întreba: cărui public i se adresează expoziția, de vreme ce știm că, în această perioadă, la primăria sectorului 1, nu se acordă audiențe, tot pe motive de pandemie? Sau, cumva, doamna primar și colaboratorii au decis că holul impozantului edificiu de pe Banul Manta să capete destinația de spațiu pentru expoziții de artă plastică, urmând ca galeriile Orizont sau alte spații similare să devină gazde în care se realizează relaționarea cetățenilor din sectorul 1 cu aleșii lor, inclusiv cu doamna primar Clotilde Armand?
Cea de a doua obiecție, pe care nu am cum să o confirm dar nici să o infirm de vreme ce nu am văzut, în avanpremieră, expoziția, dar pe care au avansat-o unii dintre cei care au avut această șansă, este legată de calitatea, de valoarea lucrărilor expuse. Lucrări care, dacă am înțeles bine, sunt realizate potrivit canoanelor post modernismului și, de aceea, nu pun mare preț pe armonie, pe expresivitate și până la urmă pe ideea de frumos, de inefabil. Contrastând flagrant, atrag atenția evaluatori cu gust și cu solidă cultură în domeniul artelor plastice, cu superba pictură din sala de consiliu a primăriei, realizată de Olga Greceanu, creatoare pe care Regele Ferdinand I o aprecia în mod cu totul deosebit.
Este posibil, nu zic ba, ca tonul categoric în care sunt criticate fie și o parte dintre lucrările expuse să ne ducă cu gândul la faptul că, la vremea lor, nici creațiile lui Brâncuși nu au fost pe placul unor critici de artă sau,mai rău, că nume grele ale Academiei RPR au refuzat să le primească sub cuvânt că nu sunt conforme cu normele realismului socialist și că autorul lor „a devenit formalist chiar când folosește elemente din arta populară”. Toate acestea petrecându-se acum șaptezeci de ani, adică în anul 1951. Ceea ce, în nici-un caz, nu îndreptățește răbufnirea doamnei primar Clotilde Armand, care a pus semnul egalității între obiecțiile aduse exponatelor găzduite în holul primăriei cu buldozerele cu care regimul politic al anilor *50 a încercat să dărâme Coloana Infinitului.
Nu contest, s-ar foarte putea ca, prin organizarea, cu cele mai bune intenții, a acestei expoziții, doamna Clotilde Armand și-ar fi dorit să dreagă busuiocul după atât de urâtele amintiri legate pe care le-a lăsat după primele sale luni de mandat ca primar al sectorului1. Vorbesc de gunoaiele care zac, în mormane și de amar de vreme pe străzi și în spațiile intravilane, de cele 4 spitale rămase fără finanțare, de tarifele amețitoare pe locurile de parcare de reședință și, până la urmă, de foarte discutabilele încrengături de fapte de pe urma cărora a fost declarată aleasă ca primar al celui mai mănos sector al Cetății lui Bucur. Dar, după cum se vede, maniera în care domnia sa și echipa de sfătuitori au gândit expoziția și au selectat exponatele nu îi sunt cu nimic de folos doamnei Clotilde Armand. Dimpotrivă…
Așa încât, tot la amara vorbă a lui Constantin Brâncuși ajungem: „V-am lăsat săraci și proști și vă găsesc mai săraci și mai proști”. Dați, vă rog, în cazul de față, cuvântului „proști” numai și numai sensul de persoane lipsite de inspirație.
