S-au mutat la Izvorani, ca sa fie cu ochii pe fete. Mutasera capitala gimnasticii de la Deva, dupa ce Onestiul facuse glorie mondiala.
In doi ani Izvoraniul a relansat gimnastica romaneasca, a facut minuni cu Ponor, cu Izbasa, cu Iordache. 6 medalii in doua zile. In 1975, la Skien, Nadia castiga 3 medalii de aur si una de argint. Anul urmator, la Montreal, uluise lumea cu o nota de neconceput in gimnastica: 10. Nadia despre Larisa Iordache, 15 ani, cat avea ea la Skien: "Am vazut-o la American Cup, in martie, si mi-a placut. Nu este fricoasa, nu intra in panica, iar asta e un lucru pozitiv". Bruxellesul este Skienul Larisei. Iar Londra poate fi Montrealul. Mariana Bitang spune despre Larisa ca este genul de sportiv greu de gasit: vrea si poate. La (inca) 15 ani. Cu zece mai putin decat Ponor. Catalina Ponor. Aur, argint si bronz cat tezaurul. Si cinci ani dramatici. Dureri cumplite la coloana, de muschi. A reinvatat gimnastica, si-a reciclat ambitia. Exceptionala performanta a lui Bellu si Bitang: varste aproape imposibil de alaturat.
Au apropiat generatiile, au sters limitele, au spart tiparele. Intre Catalina si Larisa Sandra Izbasa, 21 de ani. Performera a accidentarilor care te imping spre misticism. A fost in pragul renuntarii. Visa la o medalie, dar mai ales visa sa uite de accidentari. In 2009 nimeni nu mai conta pe Sandra. Mai ales ea. In 2012, Bellu si Bitang au scos-o campioana europeana. Dupa ce au i-au extras spaima, i-au redesenat sariturile.
Dupa doi ani pe mana lui Belu si Bitang, Romania este din nou campioana europeana. Nu poti sa nu contabilizezi succesele pierdute de gimnastica romaneasca, dupa 2005, fara cei doi mari antrenori ai lumii, desi istoria nu se face cu daca. Poate invatam ceva din plecarea lor.
Citește pe Antena3.ro
