x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dolarii, cobra şi maimuţa

0
Autor: Liviu Voinea 19 Iul 2011 - 21:00

In seria articolelor mai usoare, de vara, despre turism, inaugurata saptamana trecuta, va povestesc astazi aventurile mele din India. Am fost in primavara la o conferinta in New Delhi. Primul soc a fost in avionul de la Dubai la New Delhi. Unii localnici, chiar si cei de la clasa business, duc obiceiul descaltatului la usa la noi standarde; astfel cunosti o cultura care pretuieste foarte mult apa. Mirosul de curry in avion a fost singurul contact cu bucataria indiana. Nici nu a fost nevoie de mai mult, in urmatoarele zile rezumandu-ma fortat la paine prajita si ceai de menta.

Puteti citi sute de articole ca acesta, puteti sa va uitati pe Discovery cat vreti: pana nu ajungeti acolo nu intelegeti exact notiunea de contrast. Hotelurile de lux si bulevardele largi, plus cladirile oficiale (cladirea Parlamentului este o copie a Capitoliului din Washington) va dau o senzatie de confort, repede depasita cand intri in orasul vechi. Forfota, inghesuiala, multa saracie, dar si multa activitate: vanzatorul de pantofi, evident descult, are toneta langa vanzatorul de peste si langa custile vanzatorului de pui. Saracia apasatoare de acolo este insotita de o senzatie de nesiguranta pe care nici portierele inchise ale masinii nu o pot atenua.

Am coborat in locurile turistice, o moschee si cateva palate. Spatiile uriase din interior puteau adaposti lejer populatia care se inghesuia in maghernitele limitrofe. Nelipsite sunt ricsele, in fapt niste motorete pe trei roti, cu doua banchete fata in fata, fara usi (se face astfel economie la aerul conditionat), dar cu acoperis, si in care se inghesuie pana la 20 de oameni. Cel putin cinci-sase dintre acestia calatoresc cu spatele la directia de mers si cu picioarele atarnandu-le in afara. O astfel de ricsa costa trei mii de dolari plus alte sapte mii spaga (cel putin asa am aflat de la soferul nostru). Dar isi scoate banii, pentru ca este considerata un mijloc de transport public. O inovatie, prezenta in preajma obiectivelor tu­ris­tice, o reprezinta toaletele direct in strada, fara usi, doar cu un fel de gardulet de sarma in lateral. Este probabil un pas inainte fata de po­vestile pe care le auzisem despre India pana atunci. Nu am vazut pe nimeni care sa isi faca nevoile direct pe trotuar – desigur cu exceptia celor care locuiesc pe trotuar, in corturi mai mult sau mai putin improvizate.

Nu am vazut in oras (si nici in meniuri) vreo maimuta, vreun sarpe ori vreun elefant. Am recuperat insa pe drumul de cinci ore spre Agra, locul faimosului Taj Mahal. O cladire frumoasa (din care se viziteaza doar o camera), mai ales complexul in an-samblul sau, si povestea care il in­va­luie in mister. Ultimul mogul al Indiei a murit din inchisoarea aflata pe malul opus celui pe care el construise Taj Mahalul, inchisoare in care il aruncase unul dintre fiii sai. Dar drumul pana acolo, o autostrada care trece printr-un fel de mahala (in sensul pitoresc al termenului) continua, a fost presarat cu aventuri. Soferul ne-a lasat in masina ca sa plateasca o taxa de drum. Atunci ne-au inconjurat diversi indivizi care duceau in cosuri maimute si cobre. Am facut o poza din masina si a inceput infernul: o cobra a dat cu botul in geam, o maimuta s-a suit pe masina si vreo zece localnici au testat sistemul de inchidere a masinii si au incercat apoi sa o rastoarne. Aici in sfarsit a fost utila si statura mea mai robusta pe post de contragreutate: masina s-a clintit, dar nu s-a rasturnat.

De ce va povestesc toate acestea? Nu vreau sa va dau sfaturi de ca­la­torie, nici sa va amuz inutil. Vreau sa punem aceste experiente in contextul economic international, in care India creste cu o rata anuala de 8%-9%, si probabil va mai creste ceva timp de acum incolo. India incepe sa devina o mare putere economica a lumii. Nu mai exporta doar forta de munca, dar si capital si tehnologie. Insa discrepantele uriase pe care le-am vazut cu ochii mei ma fac sa fiu sceptic cu privire la dezno­da­mantul unei dezvoltari inegale, care lasa pe foarte multi locuitori in urma.

Acest deceniu economic pare sa apartina economiilor BRIC (Brazi­lia, Rusia, India, China). Inegalitatea distributiei veniturilor este o caracteristica pe care aceste tari o impartasesc (desi in proportii diferite). Lumea pe care ele o vor modela are picioare de lut daca nu vor imbunatati accesul propriei populatii la servicii esentiale. In plus, capacitatea lor de a deveni noile centre de consum ale planetei in locul supraindatoratei Americi si a Europei de Vest este discutabila, cata vreme un dolar este inca o mica avere pentru multi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de