Două cuvinte care vindecă lucruri, obiecte și oameni

”Multe culturi străvechi consideră că obiectele au viață. În cartea ”Clearing”(Puirificarea) Jim ParthFinder Ewing spune că locurile au adesea blocaje energetice. N-ar trebui să fie totuși așa de nebunească ideea că obiectele și încăperile au sentimente. Acesta este cu siguranță un gând ce-ți lărgește viziunea. Dacă fizica are dreptate și dacă tot ceea ce percepem ca solid nu este de fapt decât energie, atunci a vorbi cu scaunele și cu încăperile poate fi o cale de a rearanja energia într-o formă nouă, purificată”, scrie Joe Vitale în cartea sa ”Zero Limite”, o convorbire cu excepționalul psiholog Ihaleaka Hew Len, omul care vindecă lumea, vindecându-se pe sine cu o formulă magică, hawaiană; ”Te iubesc, mulțumesc, îmi pare rău, te rog, iartă-mă”! Joe Vitale scrie despre vindecarea locurilor și a obiectelor, care memorează întâmplările oamenilor ce trec prin ele, povestind despre o sală în care dr. Ihaleakala Hew Len urma să susțină o conferință, dar sala era ”obosită” și cerea să fie iubită. Mai mult, un scaun ”se plângea” că era încărcat negativ fiindcă tocmai stătuse pe el un om care avea mari probleme financiare. I.H. Len a spus că locurile și obiectele ”obosite” redevin primitoare și plăcute atunci când le iubim. ”Cum să le iubim”? ”Pur și simplu, le spunem ”te iubesc”! Dr. Hew Len a susținut și la București o conferință de două zile urmă cu vreo trei ani, la care am participat și eu. El a locuit atunci la un mare hotel din București și-n dimineața primei zile de seminar ne-a povestit că fusese nevoie să ”iubească” hotelul cu pricina. El văzuse că-n acel hotel fuseseră chinuite mulțime de femei și se întâmplaseră grozăvii nenumărate, despre care ne-a povestit în detaliu.

Noi, oamenii obișnuiți, cei care nu am ajuns la nivelul spiritual al doctorului Hew Len, puntem să simțim totuși starea unui loc sau a unui obiect; intrăm într-o casă și ne pare întunecoasă, avem o senzație de apăsare, poate o neliniște sau ne cuprinde o amărăciune spontană. În alte locuri ne putem simți fericiți în mod spontan, bine dispuși, ne pare că locul e frumos și parcă prindem aripi în interior, ne place unde suntem. Senzații diferite trăim în magazine, în locuri publice, în preajma unor oameni, în contact cu îmbrăcămintea, cu obiectele de orice fel. Dr. David Hawkins, creatorul unei scale a stărilor de conștiință, spune că există în lume locuri al căror nivel energetic este amețitor, precum Mormântul Sfântului Petru. La noi, cel mai cunoscut loc de pelerinaj pare a fi mormântul Părintelui Arsenie Boca, unde oamenii simt bucurie, fericire și grație divină. Dar, în locurile în care starea noastră interioară prinde aripi de lumină și de frumusețe nu avem nimic de corectat, dimpotrivă; poate doar să știm care sunt ele și să revenim acolo când avem nevoie de mai multă vitalitate și frumusețe lăuntrică. Problema noastră este – și-i aceasta-i cu mult mai extinsă – starea de rău, deprimarea, neliniștea sau neplăcerea ce ne apar în trăire în relația cu diferite locuri, obiecte sau persoane. Apoi, să ne amintim că nu doar persoanele sunt acelea care ne pot influența starea interioară, ci – iată – și locurile, și obiectele. Dacă trăim într-un univers sensibil, în care materia e doar o formă solidificată a energiei, atunci noi, care suntem tot energie în esența noastră, avem – iată – puterea de a schimba, de a transforma amintirile negative ale locurilor și ale obiectelor doar...iubindu-le. Ar trebui să-l ținem pe ”te iubesc” în noi și să facem aceasta permanent. ”Te iubesc”, spune I.H. Len, e scutul nostru de apărare și bisturiul care operează în esența răului, transformându-i structura și vindecând cauza bolii. Poate că noi ar trebui să ținem acest gând, ”te iubesc”, în permanență în minte, să călătorim împreună cu el și, tainic, întâlnind pe oricine, fie că simțim apăsare sau neliniște sau trăirea noastră este frumoasă, să-i spunem oricui; te iubesc. În sinea noastră, în gând, fără să batem tobele, să-i spunem ”te iubesc” de mai multe ori oricărui loc în care mergem, oricărui obiect care ne atrage atenția și, mai ales, oricărui om pe care-l întâlnim. Căci pare că existența în întregime are nevoie de iubire, pare că tot ce vrem (ce vor și sălile, și casele, și scaunele, și toată existența) e iubirea. Oricât de ciudat am cere-o, oricât de bizar ne-am manifesta, ceea ce ne lipsește când suntem deprimați, temători, neliniștiți, stresați sau plini de furie e sentimentul iubirii. Iubirea noastră se transmite ”în subconștientul tuturor formelor materiale”, spune Ihaleakala Hew Len, iar asta înseamnă că ea poate vindeca apăsarea, neliniștea și răul, nu doar în propriul subconștient, ci în al tuturor formelor materiale. Să-l ținem pe ”te iubesc” în noi ca pe o mantra, cam asta ar fi forma în care am putea deveni noi înșine vindecătorii noștri și ai celor din jurul nostru, ai obiectelor și ai locurilor prin care trecem, uneori lăsând noi înșine amintiri grave și triste. ”Te iubesc”, iată două cuvinte care vindecă esența bolii în toate formele, în toate planurile; să le ținem aproape...