Dragoste contagioasă

 „Eu cred că am reuşit să ajung unde sunt fiindcă mi-am iubit din tot sufletul fiecare produs”, mi-a mărturisit un bărbat care, la numai 43 de ani, a ajuns să fie bogat prin muncă adevărată. În această simplă afirmaţie el a dezvăluit secretul succesului: să iubeşti ceea ce faci. Iar asta-i o faţetă a iubirii, a acelei tainice şi fascinante iubiri, care mişcă lumea şi-i dăruieşte mister, valoare, furmuseţe, har şi împlinire. „Să iubeşti ceea ce faci”, iată marele secret al izbânziii, al succesului, al prosperităţii şi ceea ce avem de purtat în centrul atenţiei fiecare dintre noi pentru a reuşi în viaţă.

Într-un fel misterios, iubirea pentru „produsul” tău se transmite celor care-l caută.

Iubirea şi mulţumirea din tine se transmit lucrului ce iese din mâna ta. Lucrul poate călători în lumea largă, poate ajunge în celălalt capăt al Pământului, dar – oriunde l-ar purta mişcările existenţei – el rămâne încărcat cu dragostea creatorului său. Faptul că iubirea se transmite lucrurilor pe care le facem sau activităţilor noastre nu este demonstrat ştiinţific, dar este demonstrat în experienţa vieţii. Dacă veţi merge într-o casă, veţi percepe iubirea stăpânului pentru casă ca pe o stare de bine. Se poate să spuneţi dintr-o dată: „O, ce casă frumoasă!”. Am auzit şi altfel de expresii, în genul „ce atmosferă plăcută”, chiar dacă era vorba despre o căsuţă de chirpici „mă simt bine aici, e ceva care-mi place grozav în casa asta”.

În mod asemănător, noi putem fi atraşi să cumpărăm o cutie de lapte şi nu alta, să mergem la un magazin şi nu la altul, să iubim un obiect de mobilier şi nu altul. În fiecare obiect care ne atrage există un „vino încoace”, dar unul existent, deja, în bucuria celui ce l-a creat. O mâncare făcută cu dragoste este întotdeauna delicioasă, fie chiar şi o simplă porţie de cartofi prăjiţi.

Dacă iubim ceea ce facem, orice ar fi acel lucru, dacă iubim lucrul mâinilor noastre, lucrul călătoreşte prin lume, purtând în ascuns iubirea din noi înşine. Iubirea aceasta aduce succes, prosperitate şi, mai ales, îl conectează pe posesorul ei la căi ascunse şi la lumile minunate ale intuiţiei. Iubirea pentru ceea ce faci îţi ascute sensibilitatea şi pare că te poartă către lumea ideilor, către un gen de percepţie sclipitoare, către acel tărâm al posibilităţilor şi al talentelor încă nemanifestate. Pare că Universul este făcut în aşa fel încât ceea ce tu iubeşti să fie iubit şi ceea ce îţi place să vibreze în sufletele celor sensibili la acel aspect al iubirii. Un copil iubit, un produs iubit, o brioşă iubită, un costum iubit: iată, orice este, primeşte graţia existenţei prin iubirea pe care i-o porţi. Ea se transmite misterios unora dintre cele mai mărunte lucruri care ne populează existenţa. De aceea putem iubi, adesea, lucruri banale, fiinţe aparent urâte sau melodii care nu conţin neapărat ritmuri originale.

Dacă avem complexe, dacă ni se pare că nu arătăm suficient de bine, dacă ne imaginăm că nu putem reuşi niciodată să facem ceva extraordinar, dacă ni se pare că suntem prea săraci pentru a călători pe un drum al mulţumirii sau al prosperităţii se întâmplă pentru că omitem iubirea din esenţele tari ale izbânzii. Cum spunea amicul meu, „să iubeşti ceea ce faci” este cheia care deschide pentru tine uşa unei lumi aparent ferecate. Du-te cu dragoste la slujba ta, fă-o cu drag, implică-te cu tot sufletul şi vei observa cum încetul cu încetul vei transmite dragostea aceasta în jurul tău. Dragostea este contagioasă. Frumuseţea interioară este contagioasă. Şi, aşa cum spunea amicul meu, cum am văzut şi la alţii, care au reuşit în alte direcţii ale vieţii, „iubirea pentru ceea ce faci te poate duce către bogăţie, dacă asta îţi doreşti”. Iubirea pentru ceea ce faci te poate duce către succes în lume, dar – mai presus de aceasta – ea face din tine un om deosebit de frumos.