x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dragoste şi posesivitate

0
Autor: Maria Timuc 01 Sep 2012 - 21:00
Dragoste şi posesivitate


Multi dintre noi ne dorim iubire reciproca, ceea ce poate fi exprimat ca 'eu iubesc/ eu sunt iubit/a', dar reciprocitatea nu-i chiar o floare obisnuita. Citeam undeva – intr-o carte, dar nu am pastrat cu precizie sursa – ca 'pentru a avea parte de iubire reciproca trebuie sa renuntam la posesivitate'. Adica, a poseda, chiar daca are sensul de dorinta de a avea ceva sau pe cineva, inseamna, in practica, a nu avea, a ne priva de implinirea dorintei, a ne frustra, a indeparta de noi ceea ce vrem sa avem. Iubirea reciproca ar putea fi incompatibila cu posesivitatea pentru ca iubirea presupune un fel de a fi, o stare de constiinta, iar posesivitatea se naste dintr-o alta stare de constiinta, evident, una omeneasca, in care predomina mintea, cu toate hachitele ei aparent rationale. Iubirea frange mentalul si ratiunile sale; pentru iubire, ceea ce este, este si poate fi iubit. Pentru posesivitate, conteaza 'a avea ceea ce este iubit'; relatia in posesivitate este una cu 'un obiect', pe cand iubirea presupune relatia cu un 'subiect'. Pentru posesiv, oamenii, fiintele vii, iubitii si iubitele sunt tratate ca niste obiecte, iar pentru cel ce iubeste fiintele sunt ceea ce sunt; libere sa aleaga ce vor, ce iubesc, ce le aduce fericire. Posesivul vrea ca obiectul sa-i aduca fericire doar lui, fara a intreba daca acesta este fericit sau nu; 'esti al meu, esti a mea, trebuie sa fii fericit sau fericita doar cu mine. Orice alta fericire ai avea, orice situatie sau persoana care se bucura de iubirea ta, inclusiv un copil, devine un rival, obiect al geloziei, al maniei, al invidiei, al rautatii si chiar al violentei'.

Cel ce iubeste, insa, se scuteste pe sine de toate tarele mintii posesive. Pecetea iubirii este libertatea de a fi fericit oricum crezi si poti sa fii, iar daca nu esti fericit cu mine, te iubesc atat de mult incat inteleg ca fericirea ta este mai presus de dorintele mele. In acelasi timp, pentru ca pot iubi fara a avea, voi fi fericit oricum, cu sau fara tine! Iubirea inseamna libertate. Cel ce iubeste, pretuieste libertatea celuilalt, iar faptul simplu ca poti alege liber te face de la sine iubitor. Asta-i, de fapt, iubirea si pentru ca-i atat de pronuntat libera, prea putini dintre noi iubim, prea multi posedam. Noi credem in mod fals ca, lasandu-i partenerului nostru libertatea de a alege sa fie fericit si permitandu-i sa umble liber prin lumea aceasta, il vom pierde, va veni cineva si ni-l va lua sau el va decide sa plece. Acesta-i un aspect al posesivitatii; frica de a pierde obiectul iubirii. In realitate, daca cineva ne ia iubitul sau iubita nu se poate intampla altfel decat daca ne aflam intr-o relatie in care iubirea noastra nu-i reciproca. Poate ca de aceea avem multe divorturi, prea multe relatii esuate si o inflatie de rataciri, extrem de costisitoare, mai ales pentru copii. Acolo unde iubirea e reciproca, nimeni nu pleaca, nimeni nu ne poate indeparta de partenerul iubit. Se rup doar relatiile bazate pe posesivitate, nu acelea bazate pe iubire. Iubirea stie si intelege ca pe lume exista intotdeauna alti barbati si alte femei, poate mai frumosi, poate mai inteligenti, poate mai spirituali sau mai bogati, dar nimic din toate acestea nu ne poate determina sa plecam dintr-o relatie de iubire si asta pentru ca iubirea creaza fericire, implinire, respect reciproc, armonie si pace, cum toate furtunile inerente existentei umane trec peste cei ce se iubesc fara sa le poata frange esenta. Niciodata n-ar trebui sa ne fie teama de pierderea iubirii si intotdeauna am putea avea incredere in cel iubit, caci daca iubirea este in inima lui, orice ar fi, el nu va pleca. Daca pleaca, ne-am putea pastra linistea si increderea, amintindu-ne ca nu ne paraseste niciodata cineva care ne iubeste. Iar daca nu ne iubeste si celalalt, daca iubirea nu-i reciproca, nu avem beneficii pentru suflet. Intr-o viata de om, iubirea-i hrana pentru suflet si pentru hrana aceasta merita sa renuntam la posesivitate si sa traim iubind si fiind iubiti, asa cum meritam cu totii!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de