Drobul de sare al lui Vanghelie

Duminică, 4 aprilie 2009, Marian Vanghelie, liderul PSD pe Bucureşti şi noua stea a partidului, a făcut naveta între Realitatea TV şi Antena 3, pentru a face următoarea declaraţie: "Pe holuri, în afară şi pe unde am mai fost se discută că domnul preşedinte Traian Băsescu urmează să aresteze alte trei persoane importante. Oameni importanţi din mass-media".

Marian Vanghelie nu e vrăjitoarea Pruna-Neagră şi nici un clovn de iarmaroc. E primarul Sectorului 5, preşedintele PSD Bucureşti şi un important lider PSD pe ţară. Obişnuit să iau în serios declaraţiile oamenilor politici, plecând de la premisa că au o minimă responsabilitate, am recitit declaraţia lui Marian Vanghelie. Supus nu logicii lui Aristotel, ci logicii de care dispune până şi raţa de pe tăpşan, textul emis de liderul unui partid care face parte din coaliţia de guvernare te face să râzi în hohote. În materie de surse ale acestei informaţii nu numai senzaţionale, dar şi extrem de grave, liderul PSD se mulţumeşte să facă referire la ce se discută "pe holuri şi în afară, şi pe unde am mai fost". Pe care holuri? Marian Vanghelie nu ne răspunde, deşi holuri au numeroase clădiri din Bucureşti: şi clădirea PSD, şi cea a Primăriei Sectorului 5, şi cea a Preşedinţiei, dar şi cea a REBU. Fiind practic imposibil să descoperim holurile precise invocate de Marian Vanghelie, e la fel de imposibil să stabilim spaţiile din "afara" acestor locuri. Cât despre "şi pe unde am mai fost", ne-ar trebui o viaţă să aflăm cu exactitate pe unde a fost Marian Vanghelie, dat fiind că domnia sa se putea referi şi pe unde a fost în ultimul an.

Cine discută? Jurnaliştii, portarii, băieşiţele, prostituatele de lux, politicienii, mogulii? Nici la acest capitol Marian Vanghelie nu ne dă un răspuns. Să trecem apoi la afirmaţia: "Domnul preşedinte urmează să aresteze alte trei persoane importante". "Alte trei persoane" face referire la arestarea lui Gigi Becali. Din câte ştim, nu Traian Băsescu l-a arestat pe Gigi Becali. La o adică, putem admite că a comandat arestarea lui Gigi Becali, în nici un caz însă că s-ar fi dus în Pipera în persoană să-l salte pe Latifundiar în halatul de casă. Acelaşi lucru e valabil pentru cele alte trei persoane. Traian Băsescu n-are cum să le aresteze, fiind greu de imaginat că domnia sa va pune cătuşele uneia din cele trei persoane. Cu atât mai mult cu cât formula "urmează" e de o ambiguitate urieşească din punct de vedere temporal: Urmează, când? A doua zi? A treia zi? Peste o lună? Peste un an? Fiind vorba despre un politician al unui partid de guvernământ, era normal ca ziarele şi televiziunile să consemneze declaraţia. Dacă nu, luând-o peste picior, cum am făcut eu, atunci măcar făcând din ea o ştire seacă, plasată însă la rubrica Fapt divers. Ceea ce s-a întâmplat ulterior întrece însă orice imaginaţie în materie de absurd gogolian. Ziare, televiziuni, moderatori, lideri de opinie au luat hazlia declaraţie a lui Marian Vanghelie ca pe o axiomă, în genul: Există gheaţă la Poli. I s-au consacrat talk-show-uri în prime-time. Nu având drept temă "Ce prostii pot debita politicienii" sau, măcar, "Ce Dumnezeu a urmărit Marian Vanghelie?", ci "Dictatorul Traian Băsescu va aresta trei jurnalişti". În România televizionistică nu poate lipsi emoţia. Declaraţiei lui Marian Vanghelie i s-au dedicat multe emoţii, toate având drept premisă certitudinea că Traian Băsescu urmează să aresteze trei jurnalişti: tristeţe, revoltă, indignare, sarcasm. Lucrurile nu s-au oprit aici. La scurt timp, au început să se vehiculeze numele a trei jurnalişti care ar urma să fie victimele lui Traian Băsescu: Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu, Alecu Racoviceanu. De îndată, televiziunile, luând în serios această informaţie, i-au dedicat emisiuni speciale. Celor trei li s-au publicat poza, biografiile, ba, mai mult, li s-a căinat soarta tristă în închisoare. Lucrez de ceva timp la o carte de proză satirică dedicată acestei ţări care nu se va lecui în veci de prostia care l-a făcut pe Caragiale să se autoexileze la Berlin. Se înţelege că am urmărit tărăşenia cu arestarea celor trei jurnalişti nu fără o anume invidie că în materie de absurd viaţa bate literatura. Că unele ziare şi posturi tv au putut lua în serios cele spuse de Marian Vanghelie în sfânta zi de duminică, zi în care până şi inteligenţa lui Dumnezeu intră în repaus, mai înţelegeam. Declaraţia lui Marian Vanghelie, urmată imediat de o luare de atitudine a lui Crin Antonescu, se înscrie, desigur, într-o campanie vizând impunerea unei imagini a lui Traian Băsescu drept în stare de orice abuz. Ziarele şi televiziunile care făcuseră din ea o informaţie sigură fac parte din dispozitivul de campanie electorală. Nu mă aşteptam însă ca jurnaliştii invocaţi hodoronc-tronc că ar urma să fie arestaţi, potrivit profeţiei vangheliene, să nu aibă simţul umorului. Spre stupoarea mea, nici unul din cei trei n-a făcut haz când au fost întrebaţi de televiziuni. Toţi au început să se considere deja victimele curajului lor de a-l critica pe Traian Băsescu (Alecu Racoviceanu, când Dumnezeu l-o fi criticat pe preşedinte?!), încercând deja ipostaza de martiri ai libertăţii de expresie. În celebra Poveste cu drobul de sare a lui Creangă, bărbatul casei, văzând-o pe nevastă-sa şi pe soacră-sa bocind copilul pe care avea să-l omoare drobul de sare de pe sobă, dacă se va sui mâţa acolo, exclamă:

"- Bre! Mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut!".

P.S.: Editorialul meu dedicat afacerii Gigi Becali se intitula Ura împotriva lui Băsescu naşte monştri. După punerea la îndoială a statului de drept prin transformarea lui Gigi Becali în erou naţional, se conturează un alt monstru creat de televiziunile mogulilor: trimiterea în Parlamentul UE ca reprezentanţi ai României a lui Corneliu Vadim Tudor şi a lui Gigi Becali.