x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

După 25 de ani

0
Autor: Adrian Năstase 18 Aug 2014 - 18:17
Prima mea vizită, ca ministru de externe, în 1990, a fost în Turcia. România nu era încă membră NATO, nu făcea parte din Uniunea Europeană şi nici măcar din Grupul Vişegrad. Era într-o zonă tampon a Europei, la marginea "Occidentului" şi nu era prea clar dacă, în noua organizare a Europei, după Malta, nu urma să fie "inclusă" în sfera de influenţă a URSS-ului lui Gorbaciov.

După 25 de ani, România a devenit membru al NATO, a aderat la UE şi a experimentat cu "succes" Revoluţia portocalie. În timpul ăsta, Turcia a trecut de la preşedintele Ozal la preşedintele Demirel, la preşedintele Sezer, apoi la preşedintele Gül. După o perioadă de criză, a ajuns la creşteri de 8% anual. A fost respinsă de Bruxelles dar şi-a dezvoltat un model economic propriu, ambiţios, bazat pe proiecte strategice. Rolul premierului Erdogan a fost esenţial. A rezistat cântecelor de sirenă ale "primăverii arabe" şi a dezvoltat o poziţie regională pentru ţara sa. De aceea, la alegerile din 10 august, Recep Tayyip Erdogan a fost ales preşedinte din primul tur de scrutin.

"Noua Turcie" - proiectul lui Erdogan şi al partidului său (Partidul Justiţiei şi Dreptăţii) s-a confruntat la alegeri cu mişcarea condusă din SUA (Pennsylvania) de către imamul Fethullah Gülen care încercase în ultimii ani crearea unui "stat paralel" prin "infiltrarea în arterele sistemului" a unor procurori, judecători şi poliţişti - adepţi ai mişcării - care să reacţioneze din interior. Cu toate acestea, Erdogan a reuşit să impună inclusiv principiile sale de politică externă ("zero probleme cu vecinii") - lansate în 2002 - dar şi iniţiativa transformării republicii Kermaliste în republică semi-prezidenţială prin modificarea Constituţiei.

În apropierea noastră se află, deci, Turcia, dezvoltând un model (pe care, deocamdată, nu îl comentez) dar şi Ucraina care a încercat (de fapt, unde s-a încercat) să se relanseze - pe Euro-maidan - Revoluţia portocalie, cu efectele cunoscute. Este clar că, în perioada următoare, "falia" dintre Occident şi Rusia dar şi Balcanii vor fi sub o puternică acţiune "seismică".

Sper, de aceea, ca, în aceste condiţii, "statul de drept" român să-şi redescopere preocuparea şi pentru economie dar şi pentru politică externă. Știu că temele savuroase pentru campania electorală de la noi sunt altele dar poate încercăm să facem un efort pentru a înţelege ce este important pentru viitorul ţării noastre.



Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de