“Mâncaţi insecte !” ne porunceşte FAO. Cică sunt din abundenţă şi, pe deasupra, “au un conţinut ridicat de proteine, materii grase şi minerale”. Nu vă sfiiţi, o treime din populaţia mondială consumă minusculele vietăţi “şi asta pentru că sunt delicioase şi nutritive”, se arată în programul cu pricina. Funcţionarii ONU sunt de un pragmatism indigest, invocă securitatea alimentară, amintindu-ne că pe pământ trăiesc vreo 900 de specii de artropode comestibile. Şi că pentru a obţine un kil de gângănii nu-ţi trebuie decât două kile de alimente, pe când la bovine sunt necesare opt….Vasăzică, criza alimentară mondială e pe-aproape, avertismentul nu îndeamnă la altceva. Păi nici nu mă mir, fiindcă populaţia a sporit vertiginos, iar resursele s-au pipernicit. Creşterea uneia înseamnă descreşterea alteia, ce s-o mai învârtim încolo şi-ncoace. Pregătiţi-vă, aşadar, să vă schimbaţi regimul dietetic, porcul, vita, oaia şi calul dăunează grav sănătăţii ! Chiar, nu vă îmbie, de pildă o tocăniţă de drosophila melanogaster ? Dar de un ostropel de ţânţari ce părere aveţi ? Sau de libărci crocante în mujdei de usturoi ? Nu că sună ademenitor ? V-am stârnit deja mugurii gustativi, vă simt, şi n-am zăbovit cogeamitea să mă gândesc la delicatesele culinare ale viitorului apropiat. Insecta va salva omenirea de la pieirea prin înfometare, descurajatoare revelaţie… Poftă bună !
Binecuvântat fie Papa Francisc ! Ceea ce simt de câţiva ani şi mă tot străduiesc să vă conving nu e numai o toană de-a mea. E şi părerea noului Pontif, care s-a scuturat de clişeele prăfuite ale Vaticanului şi a pus degetul pe rană. “Capitalismul e vinovat de sărăcia din lume”, a rostit din amvonul creştinismului omul chemat să primenească aerul stătut din buncărul catolicismului mondial. Vorbele sale s-au rostogolit pretutindeni, alinându-i orişicât pe jerpeliţii planetei. Cineva, şi nu oricine, a identificat răul originar al strâmbăciunilor sociale şi l-a aruncat oprobiului public. De azi încolo e rândul calicimii să se organizeze şi să lupte pentru ca odiosul capitalism să producă şi altceva, nu doar sărăcie. Aşadar, cobai din toată lumea, uniţi-vă grabnic !
În Românica noastră, popii nici nu catadicsesc să ia aminte la adevărul propovăduit de colegul mai mare înscăunat la Roma. Au alte îndeletniciri, fac negoţ pe arginţi frumoşi cu agheasma mare şi agheasma mică; îndeosebi cu naivitatea sărăcimii. Curând, preoţimea băştinaşă îi va lumina pe enoriaşii de la sate şi-i va iniţia în accesarea fondurilor europene. Bieţilor ţărani li se vor citi nu psalmi şi pilde din Biblie, ci articole din programele operaţionale sectoriale… Îţi trebuie fantezie cu toptanul ca să scorneşti asemenea iniţiative guvernamentale. E tocmai ce aveau nevoie popii neaoşi pentru a scurta drumul către iadul penal, asta le lipsea… învârtelile cu bani de la Bruxelles … Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce pregătesc !
Insul ăla de la Cotroceni s-a tot lăudat că e jucător şi aşa i-a rămas numele. Preşedintele jucător este o sintagmă care ne-a marcat crunt destinul individual şi colectiv. Un fel de fier înroşit aplicat pe pielea fiecăruia dintre noi, de parcă am fi dobitoacele acestui baci sanchiu. Şi cum o nenorocire nu pică niciodată singură, ne-am pricopsit şi cu prim-miniştri de-o obedienţă scandaloasă. Acum, se pare, avem un premier pontator, dresat, printr-un pact al neruşinării şi trădării, să indice stăpânului prada. Adesea, se opreşte brusc şi latră întruna, cu trupul înţepenit, amuşinând victima fugărită de gonaci. Măcar de s-ar dezmetici românii că, de fapt, individul din Deal nu-i decât un preşedinte vânător, nicidecum jucător… Ce tristă soartă, să fim hăituiţi de-un preşedinte vânător şi-un premier pontator…
Ciudat, în plină armonie a coabitării, proaspătul liberat condiţionat Adrian Năstase l-a pomenit pe Iuda. De unde până unde i-a venit pe limbă numele detestabilului personaj n-am aflat, s-a vrut o insinuare ironică. Cum speculaţiile s-au îmbulzit la geamlâcul blogului, ex-premierul a simţit nevoia unei precizări. Iuda nu este Ponta, s-a precipitat mentorul să-şi salveze discipolul. Degeaba însă, căci noi înţeleseserăm contrariul, deşi îl căutam în alte părţi pe inevitabilul urmaş al complicelui la răstignirea lui Isus. De la Micul Titulescu la Iuda, bag seama, e doar un pas, dacă te însoţeşti cu dracu'…
În zicerea primului dintre miniştrii români, ”Monica Macovei e dusă cu sorcova”. Pardon, stimabila amazoană a luptei anticorupţie e trimisă cu sorcova în capitala Europei, nu s-a dus acolo la târguieli. Deşi negocierile politicienilor ce-or fi, nu negoţ ? Trimisă de “ţara lui Satan”, nu de altcineva. Ehe, şi ce mult le place ălora de afară colindul europarlamentarei din Carpaţi, cum îl ascultă vrăjiţi ! Învăţătura e una singură, grijă mare pe cine trimiteţi cu sorcova prin cancelariile occidentale !