Dalai Lama spune ceva teribil de interesant despre dusmani: 'In ce ma priveste, dusmanii mi-au fost extrem de utili. Pentru a dezvolta un altruism veritabil, trebuie sa va controlati furia si ura. Pentru a reusi trebuie sa practicati rabdarea si toleranta – fara acestea nu puteti controla furia. Pentru a dezvolta rabdarea si toleranta, aveti nevoie de un dusman. In lipsa unui dusman nu puteti dezvolta aceste calitati. Daca veti gandi in acest mod, va veti folosi cu adevarat de acel dusman, indiferent de motivarile sale' (Despre fericire, viata si multe altele; Dalai Lama – Conversatii cu Rajiv Mehrotra; Ed. Curtea Veche).
Iata ca si dusmanii ne pot fi maestri, desi noi avem obiceiul sa credem ca maestrii sunt niste fiinte luminoase, fantastice, al caror exemplu de bunatate si de frumusete ne poate stimula si motiva in viata, in mod special intr-un proces de cunoastere si/sau schimbare de sine. Viata de zi cu zi ne predispune la a privi catre 'dusman' dintr-o perspectiva usor dramatica, aproape intotdeauna critica, dar – mai ales – din miezul unor emotii negative, cu caracter autodistructiv. Ura fata de dusman nu schimba nimic in bine in interiorul nostru si, poate afara de motivatia puternica pe care ne-o justificam singuri pentru a-l distruge, sfarsim prin a deveni asemeni dusmanului.
Nimeni nu ne poate arata mai clar locul in care se ascunde dusmanul adevarat, adica in noi insine, decat o poate face un dusman din exterior. Totusi, Dalai Lama spune ca 'dusmanul' poate fi necesar si este de dorit atunci cand ne cautam pe noi insine intr-o varianta imbunatatita. Calitatile incercate, calitatile atacate, ceea ce-i in noi mai bun, precum toleranta sau rabdarea, iar in varful lor altruismul, sunt ca fierul, care se transforma prin foc... Dusmanul aprinde focul, il intretine si-l atata, iar noi avem doua optiuni majore in fata acestei provocari: ne folosim dusmanul pentru a ne fortifica propriile calitati sau picam in capcana emotiilor distructive, care ne vor sublinia defectele.
Altruismul nu-i sigur daca nu-i incercat prin adversitate. Toleranta si rabdarea sau capacitatea de a ne controla furia nu-s sigure fara a trece prin vartejul incercarii pe care ne-o ofera un atacator. Sigur ca nu-i nevoie sa ne cautam un atacator sau un dusman daca – din intamplare sau prin cine stie ce minunata imprejurare – nu avem unul. De obicei, dusmanul apare de la sine; niciodata nu trebuie sa faci un efort pentru a-l gasi. El este un maestru continut deja in natura manifestarilor. Ceea ce spune Dalai Lama ar putea sa ne schimbe modul de a ne gandi la dusmani sau, hai sa le spunem, oameni care au o anumita adversitate in relatia cu noi.
Ceea ce ne spune Dalai Lama ne poate ajuta sa transmutam negativitatea emotionala, izvorata dinlauntrul unor relatii de viata dificile, in emotie pozitiva, capabila sa ne transforme in fiinte altruiste. In fiinte care pot intelege ca, intr-adevar, lucrurile nu sunt neaparat ceea ce par, ca evenimentele vietii, inclusiv cele dificile, dezagreabile sau nedorite, cele ce ne aduc suferinta, au un sens generos, pozitiv si, mai ales, un sens profund de constientizare. Adevarul este ca noi putem fi toleranti si prietenosi, rabdatori si buni cu oamenii pe care-i iubim, asa incat acestia din urma nu ne pot pune la incercare caracterul. Dusmanul insa o face si o face mai bine decat orice mare maestru.
Simplul fapt de a ne gandi la un dusman ca la o fiinta extrem de folositoare, asa cum spune Dalai Lama, ca la un rau necesar, ca la 'testul cel mai puternic pentru altruism, furie, rabdare, toleranta si intelepciune' initiaza, deja, in psihicul nostru, in suflet un proces minunat de vindecare a emotiilor distructive, ce ne pot acapara intr-o relatie dificila. Adversitatea, chiar daca nu presupune neaparat existenta unui dusman, poate fi privita ca o oportunitate pentru dezvoltarea calitatilor, a virtutilor si a posibilitatilor emotionale, capabile sa ne daruiasca perceptia ca purtam titlul minunat de 'OM'. Relatiile dificile ne ofera tuturor alegerea de a ne inrai sau a deveni mai buni; totul este sa le privim constient, responsabil si convinsi de faptul ca depinde de noi ce simtim si ca tot ce alegem sa simtim conteaza...