E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (I)

Comunismul si cainele sau de paza, Securitatea, nu s-au nascut in Romania.Ele au fost exportate acolo de Moscova si nu ar trebui sa asteptam o noua generatie de romani pentru a le condamna crimele.

Romania si Rusia sunt singurele tari in care trecerea de la comunism la democratie s-a facut cu ajutorul armelor si al varsarii de sange. Celebrul istoriograf american John Lukacs, acum in cea de-a noua decada a vietii, explica aceasta prin izolarea geografica a celor doua tari: "Catedralele Evului Mediu, Renasterea, Barocul, Iluminismul, toate aceste epoci istorice care au civilizat Europa, nu au existat in Rusia, Romania, Moldova, Oltenia, Wallachia, Basarabia". Cu alte cuvinte, Romania nu ar fi facut parte din Europa.

Ma numar printre admiratorii lui Lukacs, dar si ai tarii mele natale. Regatul Romaniei in care m-am nascut a fost unul din epicentrele culturii europene, iar capitala ei se numea, sugestiv, Le Petit Paris. Gheorghe Sincai, care a infiintat peste 300 de scoli in limba romana, ocupa un loc de cinste in panteonul iluministilor europeni, alaturi de Voltaire, Diderot si Herder. Nicolae Balcescu, sufletul Revolutiei din 1948, s-a format la scoala Revolutiei Franceze. Iar George Enescu, Constantin Brancusi si Traian Vuia, titani ai muzicii, artei si respectiv stiintei europene, s-au nascut si format in Romania. In 1945, aceasta Romanie a fost insa cotropita de un gigant feudal care i-a ucis zeci de mii de fii si a transformat-o intr-un fel de samoderzhaviye, traditionala forma de totalitarism rusesc in care un dictator conduce tara cu ajutorul politiei sale politice. In decembrie 1989, dupa ce poporul roman s-a autoeliberat, zidul care a separat-o de restul lumii, precum si barierele ridicate de comunisti intre cetatenii Romaniei si aristocratia ei au fost treptat demolate. O noua generatie de romani se straduieste acum sa creeze o noua identitate nationala, competitiva cu lumea occidentala contemporana.

Lukacs este unul din cei mai en vogue si prolifici istorici contemporani. Lista sa de carti si studii cuprinde 47 de pagini, iar expertiza lor se extinde de la radicalismul neo-Whiggish al secolului al XIX-lea pana la istoria cantitativa si psihologica contemporana. Cand am terminat de citit cele 935 de pagini ale cartii "Remembered Past", am regretat ca Lukacs nu a scris si un al doilea volum. "Duelul" sau dintre Churchill si Hitler este fascinant. "Hitler of History" explica populismul acestui tiran mai convingator decat toate studiile anterioare. Iar "A New Republic: A History of the United States" face una din cele mai autorizate analize ale Americii de la Tocqueville pana in zilele noastre.

De ce greseste atunci Lukacs in privinta Romaniei? Datorita viziunii sale despre comunism: "O erezie ruseasca impusa in Europa cu forta armelor si mentinuta la putere prin teroarea politiei politice". Potrivit lui Lukacs, comunismul a avut "tractiune in randul maselor" doar in Rusia, iar in Europa a fost impartasit numai de "intelectuali deranjati mintal". In viziunea lui, "daca Hitler ar fi capturat Moscova si ar fi invins Stalin in 1941, comunismul si comunistii nu ar fi existat in Europa".

Pentru Lukacs, Rusia nu face parte din Europa. Faptul ca zeci de mii de luptatori impotriva comunismului continua sa fie nereabilitati in Rusia si Romania dupa 15 ani de la colapsul acestei erezii l-a determinat pe Lukacs sa conchida: comunismul a avut tractiune de masa si in Romania. Ca atare, el a trasat frontiera politica a Europei la granita de Vest a tarii noastre. Lipsa de respect a guvernelor postcomuniste ale Romaniei fata de lege si proprietate, care sunt sfinte in Europa, intareste, in viziunea lui Lukacs, concluzia ca Romania nu ar fi apartinut culturii si democratiei europene.

Daca traiesti doua vieti, ai mult mai multe sanse sa intelegi istoria. In cealalta viata, de general comunist, am fost implicat in supravegherea informativa generala a populatiei Romaniei si am acumulat nenumarate dovezi ce au atestat ca majoritatea zdrobitoare a romanilor a detestat comunismul. De aceea, inchisorile Securitatii au fost pline cu detinuti politici. Dupa ce Zidul Berlinului a fost demolat, romanii au avut insa nesansa de a fi condusi de fosti comunisti formati politic in Moscova, care, spre deosebire de Havel si Walesa, au recurs la dualitate politica pentru a mentine Romania in sfera de influenta a comunismului. In timp ce isi exprima public loialitatea fata de NATO, noul presedinte al Romaniei semna in secret un acord cu Moscova (1990) prin care se angaja sa nu adere la nici o "alianta militara in detrimentul Uniunii Sovietice". In timp ce Guvernul Romaniei proclama public ca a incetat subordonarea informativa fata de Moscova, serviciile sale secrete erau antrenate in cooperari secrete cu serviciul de spionaj rus pentru compromiterea consulului SUA la Bucuresti, Mark Sullivan, si recrutarea sefului rezidentei CIA din Bucuresti, Harold Nicholson (care in 1997 a fost condamnat pentru spionaj in SUA). Ambele operatii au fost conduse de Virgil Magureanu, seful SRI, si de Fiodor Bondari, ofiter al serviciului de spionaj rus (Tsentralnaya Sluzhba Razvedki), care lucra sub acoperire diplomatica in Bucuresti.

In noua mea viata ca american am inteles ca repudierea trecutului constituie unul din cele mai dificile momente ale trecerii de la dictatura la democratie. Germaniei i-au trebuit cinci decenii ca sa ajunga acolo. Abia in 1992, contele Klaus von Stauffenberg si ceilalti germani care l-au "tradat" pe Hitler au putut fi reabilitati in cadrul unei impresionante expozitii itinerante inaugurate la Biblioteca Congresului din SUA. Am fost prezent la deschiderea ei si am inca vii in minte cuvantarile cancelarului german si ale presedintelui SUA, care au explicat de ce a fost nevoie de atatia ani pentru a-i reabilita pe cei care au ajutat, intr-o forma sau alta, lupta puterilor aliate impotriva nazismului. "Nazismul s-a nascut in Germania", au subliniat, repetat, ambii vorbitori.

Din aceeasi cauza, abia in mai 1998 Parlamentul german a putut adopta Legea pentru anularea sentintelor si reabilitarea completa a celor condamnati pentru motive politice de regimul nazist. Horst Heyman, presedintele comisiei parlamentare care a redactat aceasta lege, a cerut scuze poporului german pentru faptul ca Parlamentul a avut nevoie de 50 de ani ca sa ajunga aici. Acum insa, germanii care au luptat impotriva nazismului si comunismului sunt onorati in grandiosul muzeu al istoriei Republicii Federale a Germaniei (Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland).

Comunismul si cainele sau de paza, Securitatea, nu s-au nascut in Romania. Ele au fost exportate acolo de Moscova si nu ar trebui sa asteptam o noua generatie de romani pentru a le condamna crimele. In plus, Romania are acum o noua clasa de mijloc, care a alungat criptocomunistii de la putere, si un presedinte dornic sa adopte o lege a lustratiei. Un Parlament curatat de fostii securisti si comunisti va putea adopta o lege care sa anuleze sentintele, inca in vigoare, ale miilor de oameni ucisi sau condamnati de Securitate si sa creeze un muzeu al crimelor comunismului menit sa evite repetarea unor asemenea aberatii.

In spatele aparentei de frivolitate a interviului pe care l-am acordat recent Jurnalului National a stat intentia comuna, a conducerii ziarului si a mea, de a apropia Romania de momentul istoric al reconcilierii cu trecutul. Intentionam sa continuam acest efort.