E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (III)

Gloantele suierau inca deasupra Bucurestiului cand Stasi a devenit prima, si pana acum ultima, politie politica comunista a carei activitate a fost dezvaluita public integral. Numele ofiterilor, informatorilor si colaboratorilor (Innoffizielle Mitarbeiter) sai au fost date publicitatii. Persoanele urmarite au putut lua cunostinta de continutul nesterilizat al dosarelor si documentelor care le priveau.

La deschiderea oficiala a uriasei arhive Stasi, ale caror rafturi puse cap la cap depaseau atunci 290 km, am revazut fisierele sale rotative importate de la Securitate cand eram la carma ei. Un raport secret al Comisiei Gauck atesta continuitatea acestei cooperari: cand Zidul Berlinului a cazut, Stasi a transportat cateva mii de dosare ultrasensibile la Bucuresti, spre a fi pastrate pana ce "ordinea va fi restaurata". (Informatia a fost dezvaluita ulterior de Stephen Kinzer in "East Germans Face Their Accusers", The New York Times Magazine, 12 aprilie 1992, p. 26. Nu am auzit ca aceste dosare sa fi fost restituite RFG de guvernul roman).

Chiar si expertii vest-germani, care credeau ca stiu totul despre Stasi, au fost surprinsi de amploarea retelei sale informative. Numai in Erfurt, oras cu 200.000 de locuitori, au fost identificati peste 50.000 Innoffizielle Mitarbeiter. Majoritatea acestora au fost, la randul lor, supravegheati de Stasi, care - ca si Securitatea - nu avea incredere in informatorii sai. Scriitoarea Christa Wolf, membra a CC al Sozialistische Einheitspartei Deutschlands, este doar un exemplu. Pe langa dosarul ei de colaborator au fost gasite alte 42 de dosare de urmarire individuala.

Amploarea supravegherii informative a fost alta surpriza: 65% din totalul locuitorilor au facut obiectul ei; intreaga corespondenta postala cu strainatatea si 40% din cea interna au fost cenzurate; toate convorbirile telefonice internationale si circa 35% din cele interne au fost interceptate. Rezultatul: Stasi a deschis peste sase milioane de dosare de urmarire individuala pentru 30% din populatia tarii.

Pana acum, peste 1,5 milioane au cerut sa-si vada dosarele Stasi. Doar cativa au avut insa taria sa le discute public. Vera Wollenberger, care dupa unificarea Germaniei a devenit membru Bundestag, este una dintre ele. "Nu doresc nimanui sa treaca prin ce-am trecut", a spus ea. In dosarele de urmarire, a gasit note semnate "Donald", care cuprindeau detalii intime. "A fost o teribila agonie", a spus Vera. "Donald" era sotul ei, Knud, cu care avea doi copii minori.

Securitatea nu a fost mai prejos. Din cauza ei, Romania a avut cele mai multe sinucideri pe cap de locuitor. Dupa rasturnarea lui Ceausescu, Securitatea a devenit sinonima cu teroarea comunista.

Occidentul a asteptat, fara succes, ca Romania sa mearga pe drumul Germaniei. Bucurestiul insa nu a abolit de facto Securitatea, nu i-a deschis arhivele si nu a publicat identitatea ofiterilor si a informatorilor sai, care terorizasera tara peste cinci decenii.

Patru ani mai tarziu, guvernul roman a decis ca a sosit timpul sa reabiliteze aceasta odioasa institutie. In 1994, SRI a publicat Cartea Alba a Securitatii si a distribuit-o gratuit in tara si peste hotare. Aceasta imensa dezinformare (1.947 de pagini), care nu sufla o vorba despre teroarea Securitatii, incearca sa convinga populatia ca ea a slujit interesele tarii intr-o anumita "etapa istorica" si ca deci fostii sai ofiteri pot fi folositi in serviciile secrete de azi.

In decembrie 1989, Ceausescu a fost condamnat pentru genocid comis cu ajutorul Securitatii. Acum, aceiasi oameni care l-au executat trambiteaza ca Securitatea a servit interesul tarii. Cand au mintit?

Potrivit unor date oficiale, in 2002, circa 50% din efectivul serviciilor secrete erau constituit din fosti securisti. De la Nestor Ratesh, fost director al REL pentru Romania, am aflat ca arhivele sensibile ale Securitatii continua sa ramana secrete chiar si atunci cand presedintele Romaniei a aprobat ca ele sa fie deschise fara restrictii. REL a obtinut o astfel de aprobare, dar din dosarele consultate pana acum de dl Ratesh lipsesc sute si sute de pagini referitoare la asasinatele si celelalte crime comise de Securitate impotriva REL.

Evident, serviciile secrete continua sa ramana stat in stat si in Romania de azi.

Cartea Alba l-a incurajat pe generalul Nicolae Plesita, fost sef al Securitatii interne si apoi externe, sa apara cu regularitate pe micile ecrane spre a propovadui "rolul pozitiv" al Securitatii in istoria Romaniei.

L-am vazut. El continua sa fie om al pesterilor si sa exude acelasi primitivism ca in 1978, cand m-am rupt de Securitate. Atunci Plesita teroriza Europa libera si disidentii anticomunisti. Acum are un nou dusman: inamicii Securitatii. In emisiuni tv fara cap si coada, el arunca vitriol in criticii Securitatii si incita fostii sai subalterni sa execute sentintele pronuntate de "justitia" lui Ceausescu impotriva celor care au "tradat-o".

Unde esti Tu, Tepes Doamne?

Am cooperat cu Directia Supravegherii Teritoriale a Frantei (DST), care l-a arestat pe "Sacalul", si cunosc detaliile simbiozei sale cu Plesita. Infamul asasin a fost dotat de Plesita cu arme, explozivi si milioane de dolari, pentru a teroriza REL si emigrantii anticomunisti. "Carlos" putrezeste acum in inchisoare. Plesita continua sa spele insa mintile romanilor cu ideea ca Securitatea a fost get-beget romaneasca si ca asasinatele sale ar fi servit interesul national al Romaniei.

Mao Tse-Dun spunea ca o minciuna repetata devine adevar. Azi nimeni nu-si mai aminteste ca primul sef al Securitatii a fost generalul NKVD Panteleimon Bondarenko, romanizat Gheorghe Pintilie, si ca adjunctii lui au fost tot NKVD-isti: Vladimir Mazurov, romanizat Vladimir Mazuru, si Boris Grünberg, alias Alexandru Nicolski. In 1951, cand am devenit ofiter, NKVD-istii ocupau mai toate posturile de conducere ale Securitatii. Misa Petrov (Petruc), Piotr Gonciaruc (Petre Petrescu), Vladimir Gribich, Viktor Nikonov, Mikhail Boika (Burca) si Mihai Dulbergher (Dulgheru) sunt doar cativa dintre ei.

Nimeni nu-si mai aminteste azi nici ca PCR, care pana in 1945 s-a numit Partidul Comunist din Romania, a fost condus tot de cetateni sovietici: Elek Koblos (1924-1928), Vitaly Holostenko (1928-1931), Aleksandr Danieluk (1931-1935), Boris Stefanov (1935-1940) si Istvan Foris (1940-1944).

Securitatea, ca si comunismul, a fost importata in Romania. Ea a servit interesele Moscovei, nu ale Bucurestiului.

In 1993 parlamentul cehoslovac a votat "Legea caracterului ilegal al regimului comunist", care a interzis cainilor sai de paza, ofiterii fostei politii politice, sa ocupe pozitii de conducere in viata politica si in aparatul de stat. Parlamentul ungar a votat "Legea Lustratiei" si a creat un Tribunal al Lustratiei. Pana si Albania a interzis fostelor cadre ale politiei politice sa ocupe pozitii in guvern, parlament si aparatul de stat. Este timpul ca si Guvernul Romaniei sa pliveasca Securitatea din glia tarii si securistii din aparatul de stat.