EBA şi politica europeană

Elena Băsescu a dezvăluit, în premieră la B1 TV, planurile sale de viitor europarlamentar: "Mi-am propus Comisia de politică externă şi Comisia de buget-finanţe, fiindcă meseria mea de bază e cea de economist şi acolo am şansa, timp de cinci ani, să mă perfecţionez; şi politică externă, fiindcă cred că toate fetele sunt atrase de politica externă."

Mezina prezidenţială trăieşte, pare-se, cu impresia că Parlamentul European e un fel de facultate mai şmecheră, unde se organizează postuniversitare pentru high-life. Un loc unde te duci nu fiindcă eşti competent, ci tocmai în speranţa că s-ar putea, într-o zi, să devii. Sau să pari. Un mandat la Bruxelles dă bine în CV. Mai ceva decât studiile ambigue şi sporadice din Statele Unite.

Absolventă a Universităţii Româno-Americane, prestigioasă pepinieră academică de manechine şi starlete, Elena Băsescu nu vede nici un impediment să treacă de la contabilitatea fără frecvenţă a firmei Luxten direct la croirea strategiilor bugetare ale Uniunii Europene. Pentru politica externă o recomandă, desigur, pasiunea irepresibilă pe care orice tânără o nutreşte acestui domeniu. Un fenomen care a scăpat până acum sociologilor, dar care probabil că face deja ravagii în Bamboo. Credeaţi că junele din Dorobanţi îşi pierd vremea discutând despre conturile lui Poponeţ sau despre maşina lui Andrei Hrebenciuc? Aiurea! Pe ele le preocupă mai degrabă tensiunile din Orientul Mijlociu, conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah sau statutul Taiwanului. Idolii lor sunt Kissinger şi Brzezinski! Iată o revelaţie pentru care trebuie să-i fim recunoscători Elenei Băsescu.

În opinia mezinei prezidenţiale, politica externă e o chestie foarte "girlie". Treabă de fete. În locul aridului limbaj diplomatic, ea ne propune stereotipurile înduioşătoare ale "oracolelor" din liceu. Ne-a oferit deja câteva mostre. "Mi-am ales trei teme care consider că mă definesc" - ne-a spus sfioasă, enumerând Energia, Dunărea şi copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. De ce? Pentru că sunt subiecte "sensibile", care "i se potrivesc". Aşa i-o fi spus stilistul...

Cu asemenea reprezentant, e limpede că România va avea "succesuri" răsunătoare la Bruxelles. Apologeţii acestei candidaturi candide vor să ne convingă că, oricum, nu avem mare lucru de pierdut. Că suntem o ţară mică şi vocea noastră tot nu prea contează. O teorie care convine de minune şi altor nulităţi oploşite confortabil pe listele partidelor. O teorie falsă, dezminţită de exemplul Ungariei vecine. Iată doar câteva argumente:

Relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană e gestionată prin Budapesta. Şeful misiunii EUBAM din Transnistria şi cel al reprezentanţei UE de la Chişinău sunt maghiari.

Cursurile de pregătire organizate de UE pentru funcţionarii şi judecătorii din Ucraina se desfăşoară în Ungaria. Până acum, peste 13.000 de persoane au urmat aceste stagii. Cu ajutorul UE, minoritatea maghiară din Ucraina (Maramureşul istoric) a primit statut de "naţionalitate compactă", cu drepturi mult superioare celei româneşti din Bucovina de Nord. În septembrie 2008, cea mai nouă instituţie UE - Institutul European pentru Tehnologie - a fost inaugurată la Budapesta; nici un român nu lucrează acolo.

Anul acesta, o nouă clădire din complexul Parlamentului European de la Bruxelles a primit numele lui Josef Antall, premierul naţionalist al Ungariei de la începutul anilor 1990. Nici măcar o sală din acest complex nu poartă vreun nume românesc. Iată, aşadar, cum ştiu vecinii noştri să-şi promoveze agenda politică externă în capitala Europei. E drept, reprezentanţii lor nu prea seamănă cu EBA.