Efectul legii consecințelor neintenționate asupra lui Traian Băsescu

Faimoasa lege a consecințelor neintenționate ne învață că aplicând o strategie pentru a elimina un fenomen nedorit poate exista riscul să se producă unul sau mai multe efecte pe care nu le-am prevăzut inițial și care pot avea consecințe mai grave decât fenomenul pe care am dorit să îl suprimăm. Lege cu ale cărei efectele s-ar putea confrunta Traian Băsescu însuși. Și iată de ce…  

Văzând că se strânge lațul și că, mai devreme sau mai târziu, procurorii vor ajunge și la el, Amiralul Dezastrului Național a ales soluția de avarie: să dea pe goarnă! Așa se explică frenezia denunțurilor care îi vizează pe mai mulți dintre foști colaboratori și protejați, factori importanți ai regimului său de funestă amintire. Atacuri la care, cei vizați fie că nu au răspuns fie că au răspuns neconvingător. Ceea ce nu face decât să întărească suspiciunea (foarte rezonabilă!)că individul deține informații și documente care le vor crea foștilor săi co-militanți grave probleme. Și nu doar probleme de imagine…

 În fapt, Traian Băsescu a transmis două mesaje principale. Unul pentru inițiați și care, de fapt, este un șantaj cras adresat foștilor săi părtași:,,Dacă mă scăpați din brațe, dau pe goarnă  și vă dau în gât !’’ Cel de-al doilea mesaj, adresat profanilor, ar fi:,,Uitați oameni buni de ce vor să mă trimită în tribunal! Ca să îmi închidă gura și mă pedepsească pentru că am spus adevărul’’.

Câtă vreme partida s-a jucat pe teren românesc,lucrurile se înscriau în marja de adevăr a dictonului ,,fiecare are perfectă dreptate în ceea ce spune de rău despre celălalt’’, Traian Băsescu fiindcunoscut și răscunoscut ca având o gură bogată. Nu trebuie, de asemenea uitat nici  că acel clișeu de larg consum care îl prezenta pe individ ca fiinderoul fără preget și fără prihană, ,, unul de-al nostru, popular nevoie mare’’. care se bate cu toți corupții pentru binele poporului( clișeu care a avut o largă circulație pe vremea prezidențialelor din 2004 și care i-a asigurat victoria în fața <>) persistă încă în anumite segmente ale mentalului nostru colectiv.

Lucrurile se complică atunci cândturnătoriile lui Traian Băsescu depășesc spațiul nostru mioritic și iau în cătare mediul diplomatic. Mă refer la declarațiile despre,,mulți ambasadori care se duceau la ministere cu firmulița de mână’’. Aici fiind vorba despre diplomați acreditați la București care și-au folosit prestigiul și autoritatea pentru ca unor anumite firme să le fie atribuite contracte mănoase.

Nota bene, fostul președinte a făcut aceste afirmații la un post de televiziune foarte drag inimii sale, în condițiile în care  a fost rugat să comenteze declarațiile unui alt fost șef, cel al ANAF, Gelu Diaconu. Declarații din care am aflat că, în mod constant, firme de consultanță fiscală și clienții acestora(majoritatea cu capital străin) precum și unele ambasade, au făcut presiuni, fie direct fie prin intermediul presei sau a politicienilor, pentru a bloca măsurile cu impact major pe care instituția pe care o conducea le luau în lupta anticorupție. Gelu Diaconuvorbind, în acest context, despre un fost ambasador al Olandeicare a făcut repetate intervenții, la Guvern și la ANAF, pentru tot felul de companii,,mai mult sau mai puțin oneste’’. Ambasador care l-a presat să dispună deblocarea rambursării de TVA într-un caz de evaziune de cca 20 milioane euro, pe care ANAF îl avea în constatare. Fără însă a ne spune numele respectivului ambasador.

Parșiv cum îi este felul, Matrozul Eșuat nu a specificat, nici el, cu nume și prenume, la cine s-a referit, mulțumindu-se să afirme că este vorba despre unul dintre ,,cei pe care i-ați văzut dându-ne lecții’’. După care, întrebat despre zvonurile care îl identificau pe respectivul ambasador, șmecherașul de drept comun s-a mulțumit să constate că ,,Olanda face o politică foarte urâtă față de România’’. Făcând vorbire la opoziția înverșunată a acestei țări- și ambasadorului său acreditat în țara noastră!- la admiterea României în spațiul Schengen, un subiect de natură să ne atingă o coardă foarte sensibilă și, în acest fel, să îl poziționeze pe fostul băiat bun la toate al PPE-iștilor în vajnoc apărător al Interesului nostru național.

  În discuția care s-a încins în spațiul public pe acest subiect a intervenit și fostul premier, Victor Ponta. Care a întărit spusele lui Gelu Diaconu menționând, la rândul său, intervențiile insistente la Guvern și la ANAFale aceluiași ambasador al Olandei la București ,,pentru tot felul de companii mai mult sau mai puțin oneste’’.

Dată fiind gravitatea acuzațiilor lansate de către fostul președinte al României, era de așteptat ca acestea să genereze luări de atitudine din partea unor ambasade acreditate la București. Știută fiind, mai ales, maniera categorică în care mai ales unele dintre reprezentanțele diplomatice au reacționat în situații în care nu se ajunsese până la asemenea acuze directe.  Să fie, oare, la mijloc faptul că, la un moment dat, Traian Băsescu a  precizat că nu se referă ,,la actualul ambasador american’’?...

Numai că, lansând această precizare, aparent fără rost, de vreme ce nu văd cine putea să aducă în discuțienumele Excelenței sale,domnul Hans Klemm,actualul ambasador al Statelor Unite în România, Traian Băsescu a atins un subiect cu un cert potențial de risc. Un subiect îndelung discutat cu doar câțiva ani în urmă și pe care în nici-un caz nici elnu l-ar fi doritredeschis. Fiindcă, prin însuși faptul că a specificat în mod expres că nu se referă la ambasadorul american în exercițiu, Traian Băsescua mutat, în mod involuntar desigur, atenția spre MarkGitenstein, fostul ambasador al Statelor Unite la București. Căruia, cu un an în urmă, Radu Tudor i-a adresat o scrisoare deschisă,cerându-i să răspundă la patru întrebări având ca numitor comun afinitățile înaltului diplomat american cu foarte-puțin-curatul președinte al României și camarila sa.

Bunăoară, Radu Tudor dorea să cunoască opinia lui Mark Gitenstein despre condamnarea fostului său angajator, Dan Adamescu, la patru ani de închisoare pentru fapte de corupție. Colegul nostru de breaslă se referea la faptul că, după încheierea mandatului în țara noastră, Mark Gitenstein a fost angajat consilier special la compania Astra Asigurări, a lui Dan Adamescu. Asta după ce, anterior, fusese numit, la intervenția lui Traian Băsescu, director la Fondul Proprietatea, cel mai mare tun din istoria României.

 În această retrospectivă temeinică și foarte sugestivă a derulăriievenimentelor,Radu Tudor îi declara fără menajamente lui Mark Gitenstein:,,Ați făcut ceea ce nici-un ambasador nu trebuie să facă vreodată:ați amestecat interesele politice cu cele diplomatice.’’

Așa încât, putem spune că, redeschizând, din neatenție sau dintr-o iresponsabilă lipsă de precauție, subiect, Traian Băsescu a reușit să ne ofere o veritabilă demonstrație inclusă în fapte despre felul în care legea consecințelor neintenționate își  produce efectele.

În cazul… lui Traian Băsescu!