Emoţiile Inimii, emoţiile „Pământului”

„La 15 minute după ce primul avion a lovit World Trade Center şi cu 15 îna­inte de al doilea impact, în septembrie 2001, doi sateliţi geosta­ţi­o­nari (GOES8 şi GOES10) au înregis­trat o creştere puternică a intensităţii câmpului magnetic terestru. Magnitudinea creşterii şi momentul la care au apărut acestea a fost ceea ce a atras atenţia oamenilor de ştiinţă.

După prima creştere bruscă a intensităţii câmpului magnetic al Pământului, a urmat o tendinţă ascendentă a valorilor cu aproximativ 50 de unităţi (nano-tesla) peste toate valorile tipice de până atunci, pe aceeaşi perioadă”, spune Gregg Braden în cartea sa, „Timpul Fractal”. Desigur că oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă era o simplă coincidenţă între creşterea neaşteptată a câmpului magnetic te­restru şi emoţiile emise de oameni în timpul atacului de la Word Trade Center sau era mai mult decât atât.

Două mari institute de cercetări, respectiv Princeton University şi The Institute of HeartMath, acesta din urmă înfiinţat tocmai în scopul desfăşurării unor studii pentru cerce­tarea inimii şi pentru dezvoltarea unor tehnologii fundamentate pe energia inimii, au descoperit că există o legătură între emoţiile colective emise în timpul unor evenimente speciale, emoţionale şi modificările câmpului magnetic terestru. Ei au observat că în timpul altor evenimente, precum moartea Prinţesei Diana, s-au înregistrat vârfuri similare ale magnetismului. Mai mult, se crede că emoţiile umane izvorâte din inimă, deci cele sincere şi puternice, au legătură cu totul: „de la stabilitatea climei şi până la pacea dintre na­ţi­uni”, cum spune Gregg Braden. „Une­le straturi din atmosfera teres­tră, împreună cu Pământul însuşi, generază ceea ce azi se numeşte o simfonie de frecvenţe (între 0,01 şi 300 Hz), dintre care unele sunt simi­la­re frecvenţelor create de inimă, în comunicarea ei cu creierul”, mai spu­ne Braden. Această similitudine a frecvenţelor explică şi demonstrează „comunicarea dintre inima umană şi câmpul magnetic al Pământului”.

Trebuie să spun că am fost pu­ter­nic impresionată în momentul în care am citit aceste concluzii ştiinţifice, care arată că inima omului vorbeşte cu inima Pământului, că ele se influenţează reciproc. Iniţiaţii, dar şi popu­laţiile străvechi au ştiut asta de mii de ani şi de aceea iubirea pentru Pă­mânt, pentru munţi şi ape, pentru na­tu­ră şi animale a fost o preocupare sa­cră a oamenilor. Astăzi, când ne apro­piem de acest grandios moment cos­mic al trecerii dintr-o epocă în alta, ni se transmite un mesaj incredi­bil: „în inima şi-n mintea voastră stă ale­gerea a ceea ce se va întâmpla. Schimbându-vă sentimentele şi gândurile, îmbrăţişând iubirea în locul urii, frumuseţea în locul urâţeniei, în­crederea şi speranţa în locul jude­că­ţii şi a răutăţii, iubind planeta şi toa­te formele de viaţă care o popu­lea­ză vă puteţi întoarce la comuniunea cu natura şi puteţi evita orice cataclism”.

Aşadar, să creăm o relaţie mai bu­nă şi plăcută cu noi înşine, cu lumea înconjurătoare, cu natura, să căutăm trăirile dătătoare de viaţă, să ne în­toar­cem la rugăciune, la virtuţile uma­ne şi, mai ales, la căldura inimii noas­tre înseamnă mai mult decât a ne fi de folos nouă înşine. Toate acestea ne fac folositori celor din jur (ini­ma umană emite un câmp magnetic de 5.000 de ori mai puternic decât cel al creierului, cum au conclu­zi­o­nat cercetătorii de la Institutul HearthMath), dar şi Pământului în­suşi. Un om mai bun, mai blând, mai tolerant şi mai responsabil, un om întors cu faţa către valorile vieţii, ca­pa­bil să iubească pomii, anotimpu­rile, frunzele, râurile, clipele vieţii, un om frumos lăuntric este chipul „omu­lui” care s-ar putea naşte pe Pă­mânt în anul 1012.

Dacă fiecare dintre noi înţelege să se întoarcă la ru­gă­ciu­ne, la iertare, la încredere şi la spe­ran­ţă, dacă azi un om renunţă la ură şi mâine altul renunţă la judecată, dacă unul pune blândeţea faţă de tot ce-l înconjoară mai presus de Egoul său omenesc, mâine – fie că mâine înseamnă 2012 sau 2100 – ar putea fi „un mâine” cert, frumos şi bine­fă­că­tor pentru întreaga lume. Căci emo­ţi­ile frumoase ale inimii, puse una lângă alta, devin emoţiile Pământului, care se întorc tot la noi sub forma unei minţi limpezi, a unei activităţi coerente a creierului, a sănătăţii ini­mi­­lor noastre şi a bucuriei de a trăi.