Eşecul numit Partidul Civic Maghiar

Subliniind că bătălia dintre UDMR şi UCM se va duce la alegerile locale, Traian Băsescu a lansat un atac electoral împotriva UDMR-iştilor din administraţia locală

Pînă şi aplaudacii prezidenţiali au fost constrînşi să recunoască, e drept, cu scrîşnetul din dinţi de rigoare, că scrutinul local din 1-15 iunie 2008 a fost înainte de toate un eşec de proporţii al lui Traian Băsescu.

Sugerată sau spusă direct teza a beneficiat de două argumente rupte din realitate:
1) Procentajul de doar 32,87% obţinut la votul politic (cel pentru consilii judeţene) de PD-L, partidul prezidenţial, în condiţiile în care sondajele îl creditau cu 40%, iar preşedintele pariase pe un scor suficient de mare pentru ca formaţiunea sa de tip trotinetă să poată guverna singură.
2) Deşi Traian Băsescu personal, călcînd grav Constituţia, se implicase în campania electorală ca un chibiţ al lui Vasile Blaga şi Dumitru Oprea, cei doi au pierdut în turul al II-lea la Bucureşti şi, respectiv, Iaşi.

Nimeni n-a observat şi, deci, n-a scos în relief un alt argument forte al tezei eşecului înregistrat de Traian Băsescu la scrutinul din 1-15 iunie 2008:

Procentajul catastrofal, 1,36%, obţinut la votul politic de Partidul Civic Maghiar faţă de procentajul neobişnuit de bun obţinut de UDMR: 6,39%.

O scurtă retrospectivă ne dezvăluie că preşedintele României – din nou sfidînd Constituţia – s-a afirmat în ultimii doi ani ca un sprijinitor făţiş al Partidului Civic Maghiar, pe care l-a contrapus la UDMR –, atacată cu o rară violenţă.

Debutul acestei ofensive a avut loc la Cluj, la 10 mai 2007, cînd unul dintre liderii UDMR, Verestoy Attila, a fost denunţat ca un oligarh. Traian Băsescu a marcat astfel poziţia de pe care UDMR avea să fie atacată în dese rînduri: formaţiunea e alcătuită din corupţi, baroni locali, politicieni care nu mai reprezintă interesele comunităţii maghiare. Urmare a unei vizite de tip ceauşist întreprinse în judeţele Covasna şi Harghita, Traian Băsescu va face, la 14 august 2007 o declaraţie de presă la Palatul Cotroceni.

Referindu-se la UDMR, domnia sa va spune:
"Pe această cale le pot comunica liderilor maghiari că am întîlnit foarte frecvent în abordarea oamenilor, fie că am fost la Comădău, la ziua comunei, fie că am fost la Odorheiu Secuiesc, fie că am fost la Tîrgu Secuiesc, fie că am fost în alte comune, cîteva etichete pe care cetăţenii li le pun: corupţi, baroni, nedemocratici – vă pot spune şi nume lîngă aceste etichete, spuse de oameni, dar nu vreau să personalizez, le voi comunica liderilor UDMR".

Într-un stil cu care ne-a obişnuit – al afirmaţiilor fără acoperire –, Traian Băsescu a dezvăluit şi un fapt menit a evidenţia conflictul dintre UDMR şi interesele comunităţii maghiare:

"Ce s-a întîmplat la Odorheiu Secuiesc, dau acest exemplu, pentru că el caracterizează disputa dintre cele două formaţiuni, este edificator – blocarea primarului de către Consiliul majoritar UDMR, dizolvarea consiliului, atacul pe hotărîrea de dizolvare şi de organizare de noi alegeri şi aici mai poate fi adus un argument, poate domnul László Borbély şi-l aminteşte cînd insistă la Ministerul Internelor să nu se aloce nici un leu subvenţie pentru încălzire în Odorheiu Secuiesc. Pînă la urmă, peste voinţa UDMR, ministerul a alocat 8 miliarde, jumătate faţă de Miercurea Ciuc – deci, bătălia între cele două formaţiuni este atît de crîncenă, încît nu au nici un fel de respect pentru interesele populaţiei".

De precizat că Ministerul de Interne invocat în propoziţiile prezidenţiale era, la vremea întîmplării, condus de Vasile Blaga. De unde putem presupune că bravul nostru bărbat politic se prezenta la Cotroceni cu pîra.

Subliniind că bătălia dintre UDMR şi UCM se va duce la alegerile locale, Traian Băsescu a lansat un atac electoral împotriva UDMR-iştilor din administraţia locală:

"UDMR are un comportament feudal în administraţie. Nimic ce nu este UDMR nu are drept de supravieţuire, nici politic, nici ca salariat".

Ulterior, preşedintele României a folosit multe din intervenţiile sale publice pentru a lovi în UDMR. Implicarea în disputa dintre UDMR şi UCM (devenit ulterior PCM) s-a manifestat nu numai prin atacarea UDMR, dar şi prin sprijinirea făţişă a UCM.
(Continuare în numărul viitor)