După patru zile de rumegat Raportul MCV al Comisiei Europene (când a mai aşteptat el atâta?!), după valul de reacţii negative din societatea românească, dar şi după intervenţia din nou neavenită a Ambasadei SUA, care "a încurajat guvernanţii români", de parcă ar fi nişte căţeluşi de companie la dresaj, să "aplice pe deplin recomandările", inclusiv în privinţa epurării Cabinetului chiar în absenţa unor hotărâri judecătoreşti, ca şi referitoare la blocarea presei care crâcneşte contra unor magistraţi sau înalţi oficiali aserviţi Cotroceniului şi cu bube-n cap, iată că Traian Băsescu a pus duminică mâna pe microfon. Şi, vreme de o oră nu l-a mai lăsat din mână, într-o prestaţiei a cărei agresivitate o disimula cu greu. Din capul locului a uluit prin debarasarea de orice văl care-i mai mascau tendinţele discreţionare şi depăşirea atribuţiilor constituţionale.
"Conferinţa de presă - a zis Băsescu, neadmiţând vreo replică - va da nota oficială a şefului statului". Deci, în viziunea sa, poziţia oficială, unică, a statului român. Restul ppziţiilor, fie ele a le Guvernului, ale Parlamentului, ale opiniei publice, exprimate prin intermediul mass-media nevopsite portocaliu, a dat de înţeles sau chiar a spus-o de-a dreptul, nu contează. Aşadar, "nota oficială a şefului statului". În aceste câteva cuvinte se ascunde efectul ratării - prin imixtiunea brutală şi în necunoştinţă de cauză, de astă vară, a unor oficiali UE sau cancelarii vestice - a demiterii lui Băsescu. Se ascund consecinţele concesiilor făcute de tânărul premier Ponta lui Barroso, ale cărui 11 precepte dictate parcă de Macovei şi de Băsescu le-a îndeplinit conştiincios. Se ascunde sfoara cu care şi-a legat mâinile şi plasturele pe care şi l-a lipit pe gură, prin "pactul de coabitare" semnat la miez de noapte, fără a-şi da seama că, prin ţuţării săi trimişi la Bruxelles sau prin trompetele din ţară, Băsescu îl va călca imediat, lovindu-l mereu sub centură şi subminând USL. Pofta vine mâncând şi, iată, Băsescu a ajuns rapid să aibă un apetit necontrolat, vrând să înghită pe nemestecate, fără a fi fost supuşi judecăţii, miniştri şi demnitari ce i s+au opus, parlamentari incomozi, cărora să le ia gâtul cu satârul bruxellez.
Tornada conferinţei de presă nu poate fi doar bifată. Episodul Raportului MCV trebuie să aibă reacţia oficială a României, care este a Parlamentului (chiar şi a Guvernului), nu doar a unui singur om, repudiat de electorat şi care-ş arogă calităţi pe care Constituţia nu i le atribuie. Nu mai spun că asupra acestuia atârnă exact ceea ce cu nonşalanţă invocă el în privinţa altora: un greu, foarte greu dosar de corupţie, ceea ce ar trebui să-i determine decenţa de a se amesteca mai puţin sau chiar deloc în chestiuni privind justiţia. Şi să înceteze a mai mângâia pe creştet personaje compromise de propriile lor fapte. Cât priveşte încrâncenarea sa în privinţa presei libere, pe care o vrea jugulată, aş spune că ţinţa vizează mai curând populaţia, electoratul: o naţiune neinformată poate fi mai uşor călcată în picioare.
Primul ministru Victor Ponta se va afla luni la Bruxelles. Este posibil să fie una din ultimele ocazii de a-i spune franc - cu documentele pe masă - lui Barroso că România respectă standardele UE, că e angajată pe un clar parcurs european şi este ghidată de valori şi aspiraţii democratice, ale statului de drept, care nu a fost nicicum în primejdie. Dar aceste valori nu au fost şi nu sunt apanajul unui preşedinte sub ale cărui mandate ţara a fost departe de a respira oxigen occidental, ci a fost sufocată de o camarilă hulpavă şi abuzivă.