Europa show

Această băltire în mocirla autohtonă e foarte profitabilă pentru toţi cei care au de ocolit o problemă-cheie. România a intrat oficial în Uniunea Europeană în 2007. După aceea s-a oprit. Greul abia începea, dar administraţia a preferat să privească la ceea ce se întâmpla ca şi cum ar fi fost la televizor, cu o pungă de floricele pe genunchi.

De întâmplat s-au întâmplat multe. Valul emigraţiei a atins cote uriaşe, generând venituri mari pentru stat, care le-a încasat cu recunoştinţă. Acelaşi val a generat însă probleme sociale la fel de mari, în faţa cărora statul a ridicat elegant din umeri.

Peste două zile se termină ceea ce am putea numi "campania mică" a lui 2009. Campania de încălzire. Patru săptămâni ce permit concluzii interesante pentru ceea ce este peisajul politic actual.

Când vorbesc despre o "campanie mică" nu vreau să fac ierarhizări de importanţă. Constat, pur şi simplu, o stare de lucruri. Tema europeană, importantă, evident, pentru aceste alegeri, a fost aproape total acoperită de tematica internă, reală sau inventată, fără nici o legătură cu obiectul alegerilor, dar foarte legată de interesele pe care le au partidele pe termen mediu sau lung.

De fapt, dezbaterile au avut trei subiecte esenţiale: Unu: cine a distrus mai temeinic şi mai profund România? Doi: va candida Traian Băsescu la prezidenţialele din toamnă? Trei: ştie să vorbească Elena Băsescu?

Această băltire în mocirla autohtonă e foarte profitabilă pentru toţi cei care au de ocolit o problemă-cheie. România a intrat oficial în Uniunea Europeană în 2007. După aceea s-a oprit. Greul abia începea, dar administraţia a preferat să privească la ceea ce se întâmpla ca şi cum ar fi fost la televizor, cu o pungă de floricele pe genunchi.

De întâmplat s-au întâmplat multe. Valul emigraţiei a atins cote uriaşe,
generând venituri mari pentru stat, care le-a încasat cu recunoştinţă. Acelaşi val a generat însă probleme sociale la fel de mari, în faţa cărora statul a ridicat elegant din umeri. De asemenea, intrarea în UE a împins către România o serie de investitori străini atraşi mai ales de costul scăzut al mâinii de lucru.

Aceiaşi investitori au descoperit apoi mâna de lucru şi mai scăzută prin alte părţi. Tot în această perioadă, românii au descoperit bucuria speculei imobiliare, care a atins cote tot mai mari de la an la an. Şi bucuria asta s-a transformat în tristeţe.

Din faţa televizorului, administraţia, preocupată cu floricelele, nu a făcut cele două lucruri care se impuneau: să transforme veniturile obţinute în proiecte de infrastructură şi să completeze aceste venituri cu fondurile europene uriaşe care ne stăteau la dispoziţie. Aşa că, atunci când a apărut criza, s-a stins televizorul.

Tema centrală a acestei campanii ar fi trebuit să fie: SUNTEM în Uniunea Europeană, am ratat startul, cum procedăm mai departe? De discutat s-a discutat doar despre cine e mai prost, mai corupt, mai incult. În plus, au apărut deja tradiţionalele diversiuni în care justiţia e folosită pe post de afiş electoral. Dosare vechi ies la lumină chiar atunci când trebuie, de parcă DNA-ul ar funcţiona după calendarul electoral. Nu are importanţă absurdul juridic, ceea ce contează e gălăgia de două zile din media.

Şi totuşi, interesant lucru, ceva nou a apărut şi în justiţie, însă nu în cea penală, ci în cea civilă. Şi nu prin efortul DNA, ci al Curţii de Conturi. Iată, în fine, şi un dosar rezolvat, chiar dacă doar în prima instanţă! Culmea, el se referă nu la "sistemul ticăloşit", ci la faptele celui lăsat de Traian Băsescu să conducă Bucureştiul. DNA-ul pentru adversarii politici ar fi intervenit brutal, comunicând instanţei "penalul ţine în loc civilul". Pentru PD-L, regulile sunt însă altele.

Oricum, la auzul acestei veşti, PD-L s-a arătat cuprins de o indignare inimaginabilă. "E vorba clar de o confuzie". Premierul Boc a afirmat fără rezerve că actualul ministru al Economiei e nevinovat şi şi-a exprimat speranţa că în recurs justiţia va şti ce să facă.

Indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, este evident că nu ne aflăm nici acum pe drumul european corect. Nu ştim ce drepturi avem. Nu ştim cum să le folosim. Şi, mai ales, pentru a realiza ce? Aceşti ani pe care îi pierdem voios, prin cumetrii folclorice, sunt cei mai importanţi şi, din păcate, ei ne consolidează imaginea, deja formată, de spaţiu straniu al unei Uniuni Europene care şi aşa începe să aibă alte probleme decât situaţia noilor membri nărăviţi la vechi moravuri.