Europeni neasupriţi de monotonia certitudinilor

PUNCTUL PE EI
Săptămănă de foc pentru echipele care ne (mai) reprezintă in cupele europene. Şi nu ne putem plănge că suntem asupriţi de monotonia certitudinilor. Dimpotrivă! Ne aşteptăm la orice. Mai mult chiar decăt in anul trecut, mai mult decăt acum doi ani, evoluţiile neplăcut surprinzătoare ale Stelei, ale lui Dinamo şi, pe alocuri, ale Rapidului conduc către concluzia că am pierdut din viteză. Că ne aflăm intr-o conjunctură nefavorabilă pe care ne-am construit-o cu un talent demolator inegalabil.

PUNCTUL PE EI
Săptămănă de foc pentru echipele care ne (mai) reprezintă in cupele europene. Şi nu ne putem plănge că suntem asupriţi de monotonia certitudinilor. Dimpotrivă! Ne aşteptăm la orice. Mai mult chiar decăt in anul trecut, mai mult decăt acum doi ani, evoluţiile neplăcut surprinzătoare ale Stelei, ale lui Dinamo şi, pe alocuri, ale Rapidului conduc către concluzia că am pierdut din viteză. Că ne aflăm intr-o conjunctură nefavorabilă pe care ne-am construit-o cu un talent demolator inegalabil.


Steaua a fost examinată in Ghencea de truditorii lui Adrian Porumboiu. Cătă egalitate puteţi pune dumneavoastră intre Vaslui şi Arsenal, tot atăta speranţă pentru un rezultat bun mi-a oferit şi mie trupa lui Pedrazzini. Steaua a obţinut o victorie săracă, inexpresivă, insuficient argumentată. A lipsit Goian. A fost insă in teren Rada, alt fundaş care a rezolvat cazul dintr-o fază fixă. Dar fotbal cănd mai jucăm? In bulibăşeala creată la echipa celor mulţi nici nu mai ştii cui să adresezi respectiva intrebare. Ştim insă cu siguranţă că jucătorii trăiesc intr-o derută maximă (nu ştiu de cine să mai asculte), că antrenorul işi asumă responsabilităţi de azi pe măine, că Adrian Ilie e impins in faţă pentru a scoate castanele din foc, că patronului a inceput să-i tremure vocea. Da! Nici măcar inconştienţa aceea imbelşugată nu mai este capabilă să-i ofere siguranţă de sine lui Gigi Becali. Nu mai propune jucători providenţiali pe care-i va vinde cu zeci de milioane de euro, nu mai vorbeşte despre generalii, vitejii şi războinicii lui. Recurge la blasfemii invocănd divinitatea. Aşa că, Dumnezeu cu mila!


Meciul de la Cluj a fost unul care s-a detaşat frumos din cadenţa campionatului. Abia aceea a fost o partidă care s-a jucat parcă intr-o cupă cel puţin europeană. Plusul de spectaculozitate, unul de factură sud-americană, a căzut in sarcina CFR-ului. Dinamo a replicat printr-un pragmatism bine susţinut de ardoarea cu care jucătorii şi-au urmărit obiectivul. Din nou ni s-a demonstrat că orgoliul local, mai mult decăt laurii unei competiţii serioase, este capabil să aducă un plus de motivaţie, un plus in atitudinea fotbaliştilor faţă de joc. Dinamo are potenţial. La Elfsborg va fi insă cu mult mai greu. Nu suntem siguri că Walter Zenga a ajuns la vreo concluzie asupra formulei ideale de echipă, nu ştim dacă dinamoviştii vor şti să topească răceala ostilă a unor adversari care răsucesc cuţitul fără a trăda vreun sentiment.


Rapidul a stat, meciul cu Ceahlăul fiind amănat. A stat insă vreme suficientă pentru a-şi explica cum a realizat performanţa de a fi egala Buzăului? Doar răspunsul afirmativ nu mă linişteşte. Pentru că nu-mi explic fiţele lui Bergodi in legătură cu plecarea de la echipă. Afrontul lui Mircea Sandu sau eroarea lui Martiş nu-s decăt pretexte ieftine. Dacă este vorba doar de o stratagemă găndită anume pentru confruntarea cu nemţişorii fezandaţi de la Nurnberg, ne vom convinge la momentul oportun. El este antrenorul, el decide, el are responsabilitatea rezultatului.