Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ades criticata procedură de "accesare" a banilor europeni a fost stabilită evident de cei ce dau banii şi nu este nimic de comentat. Calul de dar nu se caută la dinţi!
Şi, în plus, dacă procedura nu era aşa cum este, ar fi fost jale şi jaf. Şi aşa se fură baban din banii europeni, dar dacă procedurile n-ar fi fost stricte şi birocratice, să vezi măiculiţă ce de vile şi maşini de lux şi-ar mai fi luat din banii europeni, chiar şi în plină criză, bandiţii noştri guvernamentali şi neguvernamentali!
Acest lucru nu trebuie să împiedice cumva a se spune adevărul despre perspectivele reale, şi nu teoretice sau ipotetice, ca banii europeni să fie şi utilizaţi efectiv. Aici este şi problema cu "accesarea". Între "accesare" şi utilizare este un drum foarte lung. Şi oricum, în timp, poate fi vorba de ani. Iar pe parcurs fiecare poate dovedi altceva - mai precis, ceea ce vrea - din datele existente. Dacă prin "accesare" se vrea a se înţelege trimiterea proiectelor este una, cu totul altceva este dacă referirea se face la proiectele avizate şI, absolut altceva, dacă se are în vedere banul livrat şi folosit. Aşa se şi explică faptul că există nişte discrepanţe enorme între ceea ce spun unii şi, respectiv, alţii în materie de "accesare" de fonduri europene. Pot avea dreptate şi cei care pretind că s-a "accesat" ceva, dar şi cei care spun că nu s-a "accesat" nimic! Luând în considerare stadiul în care se găsesc procedurile, de pildă, în materie de autostrăzi, folosirea propriu-zisă a banului european în domeniu nu poate fi avută în vedere mai devreme de 2011, dacă nu 2012. Iar în materie de mediu, deşi sunt avizate proiecte de circa un miliard de euro, demararea lucrărilor pentru aceste proiecte folosind bani europeni este, cu o anumită probabilitate, doar 2010. Oricum, în ambele cazuri, 2009, nu intră în discuţie.
Şi, să fie clar. În ambele cazuri este vorba de bani destinaţi a fi folosiţi de statul român. Apropo de absorbţia fondurilor europene, măcar acestea, al căror destinatar este statul român în sine, să ajungă a fi până la urmă folosite! Este vorba de vreo 45% din total. Tot ar fi ceva!
De rest - adică de banul european, care prin intermediul statului român, ar urma să ajungă la diferite structuri private - este mult mai nerealist să ne facem griji. Acest ban, în cea mai mare parte, nu va ajunge la destinatar. Prevăzuţii destinatari n-au nici experienţă, nici expertiză spre a-l "accesa" şi cu atât mai puţin au mijloacele financiare spre a ajunge să se şi servească efectiv de el (căci beneficiarul trebuie să dispună mai întâi de întreaga finanţare, banul european venind doar apoi sub formă de decontări). Aceasta nu înseamnă, însă, că banul respectiv va rămâne neutilizat. Va fi preluat de capitalul străin cu subsidiare înscrise în România pentru expansiunea în România. Formula, pe cât de simplă, pe atât de uşor sesizabilă, iese la suprafaţă: banul pleacă "public" din Uniunea Europeană şi devine "privat" în România, folosind asistenţa pentru România drept paravan spre a-l "privatiza", căci altfel, vai!, ar putea fi descalificat ca ajutor de stat potrivit înseşi normelor europene. Şi astfel se mai dă o pâine bună de mâncat şi băncilor străine din România, care reprezintă intermediarul indispensabil în afacere. Desigur, banul este în final folosit pentru nişte dezvoltări în România, şi nu aiurea, dar dezvoltări ale unor firme străine, şi nu româneşti!
Citește pe Antena3.ro
