Evul Mediu de azi

O mamă tănără din Focşani şi-a inecat copilul de numai o lună ţinăndu-l cu capul indesat in rău pănă n-a mai mişcat. Un director de şcoală a fost bătut măr de elevi, nu se ştie din ce motiv. Un popă a fost alergat pe uliţă de o ceată de enoriaşi enervaţi. Un nepot şi-a legat bunica in debara pentru că cerea prea des de măncare. Şeful statului, pe cănd era primar general, işi ameninţa adjunctul că ii articulează un cap in gură. Recent a smuls telefonul unei jurnaliste, iar comentariul din intimitate, cel care indică convingerile adănci, era unul pur rasist.

Media care sfredeleşte coclaurii şi ajunge in pustietăţile mele de la Săngeru e exclusiv vizuală. Varianta scrisă ajunge rar, in forma pachetului cu salam, brănză şi ceapă al muncitorilor. Ea este datată de acum o lună sau un an, iar provenienţa ţine de generozitatea neamurilor de la oraş. Acestea străng ziare pentru impachetat, cadou rafinat destinat neamurilor de la ţară pe care le vizitează sporadic.


Televizorul, ziceam, mi-a livrat in această dimineaţă două ştiri cutremurătoare. La iarnă, sună prima, după ce seceta a părjolit două treimi din Romănia agricolă, nu vom avea zăpadă. E o ştire care anunţă un cataclism. Deficitul de cont curent in apă al pămăntului este cumplit. Iarna cu zăpadă era varianta de rezervă a agriculturii de supravieţuire. Dumnezeu, aflu cu anticipaţie, ne va confisca şi iernile.
A doua ştire ţine de absurdul săngeros al unui ev mediu care, iată, a renăscut. Pe undeva prin Banatul sărbesc un scelerat a impuşcat in stradă opt concetăţeni. I-a luat la ochi cu arma de vănătoare şi i-a ucis ca pe iepuri. Vănătorul, după nume, e sărb. Vănatul, exclusiv romănesc. Televizorul nu-mi spune mai multe.


In lecturile mele din tinereţe au figurat şi unele legate de cruzimea războaielor balcanice. Ura alimentată de principii sangvine de generaţii răbufnea ucigaş. Albanezul ii tăia gătul sărbului cu custura pentru că bunicul acestuia i-a violat cu trei generaţii in urmă o soră a mamei. Duşmănia nu se stingea in timp. Tezauriza venin de viperă, sete de răzbunare. Istoria cu arderile pe rug şi barbariile din Evul Mediu ţine de un primitivism care nu se va mai repeta, imi ziceam eu. Citeam undeva că in războaiele purtate de Napoleon in Spania, ceva mai incoace, fireşte, in timp, soldaţii lui care cădeau prizonieri erau tăiaţi cu joagărul in două. De vii, fireşte. Erau legaţi mai intăi de măini şi de picioare intre doi copaci. Apoi se trecea la operaţiunea propriu-zisă a desfacerii in două. Soldaţii spanioli se prăpădeau de răs la vaietele animalice ale prizonierilor măcelăriţi.

Omul, azi, s-a suit pe lună. Se luptă să găsească leacuri impotriva cancerului. A descoperit lozinca drepturilor omului, toleranţa şi blăndeţea sunt invăţate in şcoli. Aiurea!


In Afganistan, ţară care măcar n-a ieşit niciodată din Evul Mediu, vreo 20 de artişti sud-coreeni plecaţi voluntar să bucure sufletul acestor oameni care n-au citit altceva decăt Coranul au fost capturaţi de talibani. Ei riscă o pedeapsă exersată deja. Tăierea gătului cu cuţitul. Omorărea prin decapitare este contemporană cu omorărea prin scaunul electric şi stricnina.


In Romănia, la Buzău, suporterii echipei oaspete Dinamo s-au cotonogit duminică cu suporterii echipei gazdă, iar intre ei s-au evidenţiat ciomegele de cauciuc ale jandarmilor, care au impărţit dreptatea la nimereală. Pasiunea pentru un joc sportiv adună in tribune oştiri adverse care-şi imprăştie reciproc măselele pe caldarăm. Mulţi dintre şoferii de azi poartă in automobil lăngă scaunul cu volan din faţă băte de baseball. "Ce faci cu ea?", l-am intrebat pe un automobilist cu bicepşi de bivol. "Cine ştie cănd imi trebuie", mi-a răspuns el cu subinţeles. O mamă tănără din Focşani şi-a inecat copilul de numai o lună ţinăndu-l cu capul indesat in rău pănă n-a mai mişcat. Un director de şcoală a fost bătut măr de elevi, nu se ştie din ce motiv. Un popă a fost alergat pe uliţă de o ceată de enoriaşi enervaţi. Un nepot şi-a legat bunica in debara pentru că cerea prea des de măncare. Şeful statului, pe cănd era primar general, işi ameninţa adjunctul că ii articulează un cap in gură. Recent a smuls telefonul unei jurnaliste, iar comentariul din intimitate, cel care indică convingerile adănci, era unul pur rasist.

Copil fiind, credeam că Evul Mediu, cu toată barbaria lui, a fost inchis definitiv intre coperţile cărţii de istorie. Evul Mediu e cu noi. Şi, ce-i mai grav, Evul Mediu e in noi.