Fabula romaneasca

Hipopotamul transpirat nu pierde nici o ocazie de a sfida memoria publica prin prezenta si, mai ales, prin gandirea sa labartata si conventionala.

Greu de gasit un animal mai nepotrivit, care sa discute cu iepurasul nervozat starea natiunii. Pana ce termina hipopotamul transpirat intrebarea, care-ar trebui sa-l convinga pe telespectator de subtilitatea mintii sale, iepurasul a rontait o varza mare si parca n-ar mai avea chef de a doua.

Pentru un politician, porecla cu care-l blagoslovesc contemporanii e dintotdeauna o problema de merit. Si ca sa devii subiect zilnic de caricatura tot un fapt de merit e. Mai mult unul uman decat administrativ. Nu trebuie sa ai nasul mare sau pantecul rasfrant peste cingatoare ca sa-si bata joc cu simpatie lumea de tine. Fiindca asta sunt porecla si caricatura: bataie prietenoasa de joc, ceva de genul "hai, ca esti de-al nostru!". Numai un caracter accentuat da poreclei durata si un soi neconventional de prestigiu. Totusi, prestigiu. Cine-si mai aminteste de hipopotamul transpirat? A fost purtatorul de diversiuni al cucuvelei kaghebiste, om de anturaj ca si guzganul rozaliu. S-a mutat dintr-o balta in alta, dupa cum era de gros noroiul in care se simt bine jivinele cu pielea groasa.

Nici un politician de-al nostru n-are insa un caracter atat de accentuat, incat sa-si institutionalizeze si in popor porecla. Doar in presa si in unele medii cu simtul marelui cinism. Fabulistii au acreditat de-a lungul veacurilor mai multe roluri animaliere, precum ursul, vulpea, lupul, boul, racul, stiuca, bufnita, magarul, iepurele, pe care e intelept sa nu le reconsideri. Ca personaj electoral, ursul nu e unul favorizat. Si ce daca e vanos, cand poporul stie ca poate fi ridiculizat de vulpe? Lumea politica si economica misuna de rechini. Nu din speciile acelea care ii arata cruzi, dar egali cu ei insisi de milioane de generatii, ci din specii pocite, care trimit cu gandul la bestiariile medievale. La niste pedepse ale naturii, nu la concluziile ei cele mai rafinate. Exista si rechini bubosi, urati, plini de excrescente perfide, semanand cu oricare alte creaturi ale intunericului, dar in nici un chip cu marele peste ninja.

Cum se misca nitel Fiscul, tot felul de roza-toare, taratoare si rumegatoare capata glas omenesc si se dau mielusei ori bibilici. Inventarul de personaje al fabulei romanesti e altul decat acela al junglei si al circului. Viata noastra politica da tapi, guzgani, serpi cu ochelari, ramatori si cameleoni, nu tigri, lei, acvile sau casaloti.

Si daca ei sunt ceea ce vedem ca sunt, oare noi, astia care nu contenim sa ne mandrim cu conditia noastra istorica de ciorba groasa, cum trebuie sa ne zicem? Pui de crescatorie?