Fabulă sau, poate, epopee

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un nasol, pe nume Gogu, călăreşte de zor o nasoală, pe nume Fufa, iar Dumnezeu şi Sfîntul Petru stau în aşteptare creatoare, ca să trimită la timp şi în bune condiţiuni spermatozoidul cel mai dotat genetic spre ovulul care s-a nimerit să fie disponibil în numita Fufa în acel moment. Aşa se lucrează Acolo Sus, la destin, foarte atent şi în funcţie de situaţie.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un nasol, pe nume Gogu, călăreşte de zor o nasoală, pe nume Fufa, iar Dumnezeu şi Sfîntul Petru stau în aşteptare creatoare, ca să trimită la timp şi în bune condiţiuni spermatozoidul cel mai dotat genetic spre ovulul care s-a nimerit să fie disponibil în numita Fufa în acel moment. Aşa se lucrează Acolo Sus, la destin, foarte atent şi în funcţie de situaţie.

Sfîntul Petru e muncitor, însă cîrteşte tot timpul: Şefu’, hai să fim serioşi, de la ăştia doi nu prea avem ce alege. Cum să scoţi din ei unul mai bun, mai puţin slut, cînd arată şi unul, şi celălalt ca Dracu’?! Dumnezeu e însă răbdător şi îl aşteaptă pe Gogu, om al muncii de profesie asistat social, să dea drumul la marfă pe ţeavă, ca să aibă de unde selecta. Dînsul, Atoateştiutorul, în ciuda faptului că populaţia se înmulţeşte în neştire, are la dispoziţie Infinitul, aşa că e timp să se uite la fiecare spermatozoid şi la fiecare ovul în mod ştiinţific. Iar dacă nu are şi nu are de ales, asta e! Aleluia, omenirea mai capătă încă un bocciu.

Gogu nu-i nici deştept, nici frumos, nici din cale afară de drăgăstos, dar material sexual, Slavă Domnului!, posedă. Fufa, şi ea, n-a avut pic de noroc la venirea pe lume, dar copii toarnă fără să facă o pauză cît de cît. Petrică – spune Dumnezeu, punînd ochii pe cîte un spermatozoid mai răsărit – ce părere ai de ăsta? Sfîntul Petre a dat într-o parte cîţiva, care ar fi fost de luat în seamă şi-l pune în stoc şi pe mititelul indicat de Atotputernicia Sa. Bombăne, dar în Cer e ca la armată, execuţi, nu ai opinii. Hai să luăm nasul, picioarele şi urechile de la Gogu, zice Dumnezeu, apoi mintea, ochii şi glasul de la Fufa. Şi să vedem ce-am putea lega cu ele.

Sfîntul Petru e cu ideea lui fixă: Ar trebui să producă şi femeia cîteva milioane de ovule, ca să putem face o treabă ca lumea. Aşa, om fi noi mari, dar tot cu jumătăţi de destin lucrăm. Ce mare scofală să iei mintea de la Fufa, cînd ştii că n-are? Dumnezeu e ferm: Petrache, dragă, unde-i lege nu-i tocmeală. Nu schimbi regula jocului pe parcurs, că nu sîntem în România. Nu facem favoruri nimănui. Şi ce dacă românii zic că se trag din daci, nu vezi ce bulibăşeală genetică e în Bărăgan? Hai, la muncă! Soluţii, nu discuţii!

Şi dă-i, şi chibzuieşte, şi pune-te pe combinaţii, şi alege din ce nu e, şi fă să se pupe o piele ca şmirghelul tip trei nule cu nişte unghii groase de neam prost, şi încearcă să aduni una cu alta tot felul de gene aiurea.

Mi se pare mie, Tataie Suprem, bombăne din nou Sfîntul Petru, sau primii optsprezece copii ai ăstora ne-au dat mai puţină bătaie de cap? Nu optsprezece, ci nouăsprezece, îl corectează cu nespusă blîndeţe Dumnezeu. Ai început să îmbătrîneşti, Petrică. E drept, n-a ieşit nici unul mai breaz, dar, cînd sînt mici, pînă şi sluţii sînt drăgălaşi. Acum, nu c-aş avea ceva de obiectat la metoda Matale, mai spune Petru, dar de ce trebuie să se puiască în disperare nişte amărîţi, din care, vorba aia, iese numai ce a intrat şi să nu punem piciorul în prag?

Păi, măi Sfîntule, ori e democraţie, ori nu e! Ce, eşti chinez, trebuie să te învăţ în fiecare zi ce-i democraţia? Poate cîndva, cînd or să nască ăştia, suprafutăcioşii, vreo treizeci de puradei, să venim cu o uşoară corecţie la sistem, dar pînă atunci ne ţinem de ce-am promis omenirii. Hai, vezi că ţi-a scăpat un spermatozoid cu gena creierului niţel mai bună, fuga după el şi să-l facem om!