Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un avocat spunea că linia care desparte optimizarea fiscală de evaziunea fiscală are aceeaşi grosime precum zidul celulei de închisoare. În oripilantul scandal din sănătate vorbim doar despre SIE şi SRI. Totuşi, mă întreb şi eu: oare ANAF-ul, care e atât de pornit să-i verifice la sânge pe toţi micii jucători, ce face cu privire la datoriile şi fentele marilor jucători? În plus, întrebarea e cu atât mai justificată azi, când tentativele de a reforma sistemul public de salarizare au eşuat lamentabil şi din lipsa banilor. Iar în contextul eternei invocate lipsă de fonduri, oare câte controale a făcut ANAF-ul în utimii ani la unul dintre cei mai reprezentativi furnizori de substanţe şi consumabile medicale, Hexi? DGAF-ul, în mod natural, e împânzit cu personal din servicii – şi atunci miile de contracte, licitaţii şi achiziţii directe nu au trezit interesul măcar pentru o umilă verificare de rutină? În timp ce Fiscul se pripea cu lansarea controversatei liste a ruşinii, aflam despre datoria Hexi de 5,3 milioane de Euro către bugetul de stat și către furnizori, dar şi despre multe facturi neachitate către offshore-uri, obligaţii care depăşesc alte 20 de milioane de Euro. După ce a fost respinsă cererea de insolvenţă a firmei, am aflat şi că Ministerul Public a calculat un prejudiciu de 51 milioane de lei în dosarul Hexi. Puţin. Revenind însă la scurgerile către offshore-uri, la optimizarea fiscală şi chiar la evitarea plăţii taxelor prin export de profit şi preţuri de transfer, problema nu e doar una arhicunoscută, ci şi una care dă multora bătăi de cap la nivel global: în ultima decadă, relaţiile comerciale intragrup depăşesc o medie anuală de 30% din totalul comerţului mondial, iar numitorii comuni se regăsesc în supraevaluarea importurilor şi subevaluarea exporturilor. E drept, e foarte dificil să controlezi şi să monitorizezi această formă de evaziune aflată dincolo de graniţa legalului. Totuşi, ca stat, e esenţial, să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a o descuraja şi a o combate. Altfel, acelaşi stat riscă să rămână captiv în interiorul unui cerc vicios, alimentat de imoralitate, apucături criminale, lăcomie şi nepăsare. Acestea îl vor slăbi şi mai mult şi evident, slăbit şi sărăcit fiind, îi va fi şi mai greu să se apere, adică să ne apere. Şi tot aşa. Şi evaziunea ţine de siguranţa naţională; şi chiar e mai simplu să previi, decât să combaţi. Aşa poate că nu-i vom mai auzi de 3 ori pe zi pe cei care ne conduc, spunându-ne că nu sunt bani pentru nimic. Ca fapt divers vă spun că statul a pierdut din evaziune şi taxe necolectate 85 de mii de Euro, doar în timpul în care aţi citit acest articol... şi continuă să piardă 500 de Euro, secundă de secundă.
Citește pe Antena3.ro
