Fata de prieten

Dintre lucrurile miraculoase, inexplicabile, unele trebuie sa ramana pe vecie asa, fara o lamurire a cauzelor. Cum ar fi de exemplu marturiile contemporanilor lui Goethe, care ieseau siderati din odaia unde marele om tragea sa moara spunand ca spre muribund veneau, din toate partile, muzici.

Directorul spitalului din N. a dat-o afara pe o infirmiera deoarece le facea bolnavilor injectiile in fund cu ura. Toti cei care au reclamat-o au folosit acelasi cuvant - ura - , unii observand ca punea in pregatirea momentului un soi de incrancenare de atlet, care mai are dreptul la o singura incercare.

Amicul care-Si duce nevasta la un vin si o friptura la acelasi restaurant de 10 ani, desi pe strada mai sunt vreo trei, la fel de bune, are un motiv. In celelalte localuri, clientii isi aleg friptura, intr-al sau, fripturile isi aleg clientii.

Cronicarii de film au obiceiul sa puna in capul rubricilor lor formula "Am vazut pentru dumneavoastra... ". Nu si cei care scriu cronici muzicale. "Am ascultat pentru dumneavoastra..." suna in toate limbile ca dracu’. In Statele Unite si Canada, unde meseria de cronicar culinar e la fel de temuta ca aceea de comentator al premierelor de pe Broadway, am intalnit exprimari de genul "Am gustat pentru dumneavoastra..." sau "Am riscat pentru dumneavoastra...". La deschiderea unui mic restaurant romanesc in Montr"al, cu ciorbe grase de purcel si sarmalute inotand in untura, jurnalistul unei publicatii cu pagini alimentare scria, sub titlul "Era sa mor pentru dumneavoastra...", urmatoarele: "Daca vreti sa ramaneti fara ficat si bila, va recomandam calduros bucataria romaneasca cu carne grasa de porc". Uneori, as vrea sa schimb numele acestei rubrici si sa-i zic "Am simtit - sau mai bine am trait - pentru dumneavoastra...".

Da, domnule, spune un vecin, asa cum ma vezi am devenit nationalist. Sunt nationalist de bloc. Nu vreau tiganie si arabime, in blocul unde tocmai de aia mi-am cumparat apartamentul, ca sa stiu pe ce vecini contez. Scrie matale la ziar ca lupt sa se faca o lege pentru drepturile majoritarilor.

Un actor are un chip osos si supt, de cal de povara resemnat cu hamul. El mai are si o privire ploioasa, de om care a vazut toata mizeria lumii si, ca s-o mai uite, s-ar culca vreo 10 ani. Actorul e solicitat in filme unde urmaritul e personajul bun, iar oficialii care-l haituiesc, baietii rai. In mediile actoricesti, se spune ca de aceea e jucat, ca are fata de prieten. Specialistii in distributii il prefera altor actori cu fete de prieteni, deoarece e de treaba si cand nu-i in rol. Poti, pe de alta parte, sa fii o jigodie si sa ai infatisare de lord cu o educatie sociala perfecta. Arta alcatuirii distributiilor, care-i o chestiune de talent, macar cat si arta cofetarilor si a pantofarilor, ar trebui sa ne invete cum sa ne uitam la politicieni, ca sa ne lamurim ce fel de insi se ascund in spatele fetelor lor.