x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Feştila de pe coliva democraţiei

Feştila de pe coliva democraţiei

de Lucian Avramescu    |    30 Iul 2012   •   09:54

Secondat de zambetul mortuar al Monicai Macovei si de freza caricaturala a lui Traian Ungureanu, compusa din trei floace care stau alandala, suspendatul si-a declamat de pe toate scenele "victoria'. Care victorie? Pe ecrane scrie ca aproape 90 la suta dintre votanti au pus stampila pe roiu Basescu, pe adio si n-am cuvinte. Nu stim daca-s noua milioane sau opt. Oricum sunt multi, incredibil de multi pe caldura asta naucitoare si-n vara asta cu seceta si concedii pe apucate.

Cu cateva brichete care refuza sa faca scanteie, Basescu aprinde in sfarsit o festila in palnia careia cineva toarna, dintr-o sticla, un lichid care ar trebui sa arda. E poreclita flacara democratiei. Basescu, imbracat de o luna cu acelasi tricou, armura stropita cu zemuri vrajitoresti, o ridica zmucit. Iata, zice el, flacara democratiei. Intreaga scena imbraca un aer grotesc. Pulovarul, flacara, eurobocitoarea care screme un fel de ras care nu-i iese, Bulldogul care urla si el de parca i-ar trage cineva de sub talpi presul averii, compun o scena de teatru absurd. Cine-s actorii si ce vor? De ce ating cuvinte ca vot, dreptate, patrie si cu ce drept le contamineaza?

E luni. Razboiul de secesiune, unicul dar adus de Basescu poporului, a luat o scurta pauza. Capitala casca si refuza realitatea unei noi saptamani. In unele familii s-a strecurat galceava. Vecini care pana mai ieri isi imprumutau un ciocan de batut cuie nu se mai saluta. Lumanarea aprinsa de Basescu sfaraie pe coliva democratiei iar romanii au reusit performanta de a fi de doua feluri. Romani care-l urasc de moarte pe Basescu (conform tuturor sondajelor ei sunt cei mai numerosi) si romani care nu pot trai cu gandul ca Basescu, simbol al cinstei, onestitatii, ar putea sa le fie furat. Tabara mica face o galagie mare. Tabara cea mai numeroasa e tacuta, ingandurata, incercand sa inteleaga ceea ce pare de neinteles. Pe ambele le leaga o dusmanie care curge, dintr-o parte in alta, ca un gudron. Cum poate crede fiul sau vecinul ca omul care i-a furat si batjocorit si le-a adus numai nenorocire poate fi identificat – Dumnezeule, s-a ajuns pana aici! – cu sfintii si martirii neamului? Cum poate fi tarat numele lui Corneliu Coposu intr-o asemenea asociere? Cum poti crede ca ultimul comunist ramas in fruntea unei tari europene e simbolul luptei anticomuniste?

L-am avut ca vecin pe domnul Zagan, magistrat, coleg de celula ani de zile cu Seniorul. Era o bucurie sa-l auzi povestind, fara rautate, fara ura, vindecat de atatea cate trecusera peste el. A murit. In aceeasi casa, la acelasi geam, apare acum chipul unui nepot al lui, pe care l-a crescut cu drag. Ei bine, nepotul taranistului, inginer de calculatoare azi, absent la viata politica, stie un singur lucru. Ca Ponta, colegul lui de generatie, e prosovietic iar Basescu e salvatorul nostru din ghearele securitatii. M-am gandit daca nepotul nu-i cumva idiot. In copilarie avea doar niste semne de timiditate. Atata tot.

Astept rezultatul final al referendumului. Cifra votantilor e mult mai mare decat jumatate din populatia reala, ceea ce arata – chiar si prin procentul de NU – ca si pedelistii au votat. N-au votat Basescu, Udrea, Ebele, varfurile. Mai are, ma intreaba cineva, obrazul sa se intoarca? Pai el n-a avut niciodata obraz!

×