Fii european ca sa poti fi roman!

Mi se pare usor absurda fraza referitoare la noi din declaratia Consiliului de vara de la Bruxelles al Uniunii Europene: "Obiectivul Uniunii Europene este de a saluta Romania si Bulgaria ca membre ale Uniunii in ianuarie 2007, daca vor fi pregatite". Nu suna nici romaneste, nici englezeste, nicicum. A saluta, ca si a fi insarcinata, de pilda, sunt fapte absolute. Cum sa fii insarcinata doar putin? Cum sa saluti ceva punand conditii? Ori te bucuri sa admiti cele doua tari, ori te uiti mai departe chioras la ele. Consiliul european a ales sa se bucure chioras. Fraza asta trunchiata este dovada ambiguitatii imaginii noastre in ochii oficialilor occidentali. Uniunea Europeana nu mai e azi doar o piata comuna, si nici doar o federatie de sate: ea tinde sa devina o patrie. Adica un organism statal cu suflet. Imensa ei sansa e sa vindece nesfarsitele rani ale istoriei, dihoniile dintre popoarele ei, si sa inventeze o noua identitate pentru fiecare cetatean: cea de european pur si simplu. Pentru noi, ca romani, e vital sa devenim cetateni ai Europei. Asta inseamna nu doar sporirea prosperitatii, cum cred cei mai multi. De fapt, temporar, nivelul de trai ar putea chiar sa ne scada. In primul rand inseamna un salt urias, istoric, in regasirea demnitatii noastre, a stimei noastre de sine. Un pas urias spre civilizatie, spre educatie, spre decenta. Astazi, noi, romanii, suntem prinsi intr-o mare dilema: pe de-o parte ne dispretuim crunt, ne consideram ultimele jeguri ale lumii, un popor de hoti, de informatori, de escroci. Tindem sa ne minimalizam valorile si importanta in lume. Ne e rusine de orice sentiment pozitiv fata de propria tara, pentru ca toate aceste sentimente au fost confiscate si total compromise de propaganda comunista. Pe de alta parte, ne-am construit, ca mijloc de aparare, un complex de superioritate gros si incomod ca o carapace: de fapt, doar o conspiratie diabolica impotriva noastra ne-mpiedica sa fim acolo unde ne e locul: printre cele mai inteligente, mai valoroase popoare ale lumii. Olimpicii nostri sunt cei mai tari, femeile noastre - cele mai frumoase, informaticienii nostri i-au uimit pe nemti (monumente de prostie si suficienta), pe francezi (total decazuti: ce-a mai dat cultura franceza dupa razboi?), pe americani (cretini obezi care vor sa stapaneasca lumea). Extrem de putini romani pot avea o atitudine echilibrata fata de imaginea lor de sine.

Realitatea este ca suntem intr-o stare economica si morala greu de inghitit de marea patrie europeana. Uniunea are nevoie de noi si trebuie sa pastreze momentum-ul extinderii ca sa nu colapseze. Spatiul romanesc si bulgar sunt, acum, rezervoare de oxigen pentru tot continentul. Dar si de noxe sufocante. Nu suntem un popor de hoti, cum pare daca citesti presa. Milioanele de oameni cinstiti nu produc stiri de presa. Dar suntem parazitati de sisteme mafiote securisto-economice absolut socante pentru oricine, si mai ales pentru occidentali. Nu suntem un popor de informatori, dar marile averi de dupa revolutie au fost facute de fostii colaboratori, si ei se vad cel mai bine la televizor si in ziare. De unde si zambetul stramb de intampinare din recenta declaratie a Consiliului European.

De fapt, nu vom mai putea fi niciodata mandri ca suntem romani pana cand nu vom deveni europeni. Numai cand granita dintre noi si civilizatie va disparea, cand vom avea in buzunar pasaport european si vom putea trece, in aeroport, pe unde scrie UE Members, vom avea sansa sa uitam imensa porcarie in care traim de saizeci de ani incoace, s-o punem in paranteza ca pe-un vis urat si sa ne reluam drumul nostru firesc in lumea civilizata.