x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Filosofia păguboasă a binelui cu de-a sila

0
Autor: Ionuț Bălan 15 Oct 2020 - 08:00
Filosofia păguboasă a binelui cu de-a sila


La un moment dat, conducerea poliţiei constănţene a fost demisă pentru că o horă mare a arătat apropierea în locul distanţării sociale. Altfel spus, manelist, rocker sau hipster şi-au dat mână cu mână ca la Hora Unirii, după cum i-au apropiat veniturile, în loc să rămână fiecare  distanţat, în grupul său cultural.

Iată însă ce pot face deciziile administrative, punitive, distanţarea liber consimţită ar fi avut efectul invers. La fel e şi cu solidaritatea socială. Apare efectul de respingere, aşa cum a evidenţiat Mardale într-o caricatură: „Hai sictir cu taxa voastră de solidaritate, da’ ce-am furat împreună?”. Pe când la nivelul solidarităţii liber consimţite, realizate şi prin intermediul Bisericii, lucrurile se schimbă.

Aşadar, dacă grupurile culturale s-ar separa - să spunem cei care ascultă muzică clasică de cei ce îndrăgesc cântecul şi portul popular - am avea mult dorita distanţare, inversul horei mari, dar elementul primordial e decizia individuală, nu coerciţia.

După cum iniţiativele economice nu trebuie să aibă ca punct nodal echitatea fiscală şi investiţiile publice, ci creşterea productivităţii. Statul poate să obţină mai mulţi bani, dar asta dacă permite generarea de business nou. E cum spunea liberalul Eugeniu Carada, ctitorul Bănci Naţionale a României: „Vom mări iniţiativa particulară şi  prin aceasta chiar vom înmulţi resursele tezaurului public”.

Cu alte cuvinte, fiscalitatea e nevoie să fie dimensionată în așa fel încât să genereze potențial investițional. Şi exact acest lucru îl puncteză Carada când spune: „Criza noastră financiară nu provine atât din lipsa resurselor, cât din lipsa spiritului unei adevărate economii în bugetul cheltuielilor noastre, din reaua și nedreapta noastră sistemă de impozite”.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de