Într-o dispută recentă, dintre un ziar economic şi un consilier al primului ministru, dezastrul investiţiilor a fost întors pe toate feţele fără să se discute esenţialul: necesitatea scăderii taxelor. Păcat, datele erau la îndemână. Topul competitivităţii relevă în acest an câştigarea a două poziţii - locul 76, faţă de 78, în 2012 – ceea ce potrivit presei reprezintă o veste bună. La fel şi îmbunătăţirea scorului, de la 4,07, la 4,13 puncte. Problema este însă că în 2010, atunci când România se plasa pe locul 67, cu 4,16 puncte, Bulgaria se găsea pe 71, cu 4,13. Şi în timp ce nouă ne-a luat patru ani să ajungem de unde am plecat, bulgarii au avansat pe poziţia 57, cu 4,31 puncte. Care să fie secretul lor? Cum au devenit bulgarii competitivi şi au atras investiţii?
Bulgaria a intrat în criză cu o fiscalitate relaxată, iar România a majorat TVA cu 5 procente. Bulgarii taxează veniturile cu o cotă unică de 10%, nu de 16%, aplică o taxă pe valoarea adăugată de 20%, nu de 24%, percep contribuţii sociale de 29% nu de 44%, şi impozitează dividendele cu 5%, nu cu 16%.
Şi fireşte că managerii români intervievaţi confirmă spusele: povara fiscală reprezintă principala barieră pentru business, ceea ce, evident, are legătură cu majorarea TVA. Dar nu trebuie uitat nici de taxele pe proprietate. Pentru că oamenilor de afaceri după ce le sunt taxate dividendele cu 16%, nu cu 5% ca la bulgari, când vor să-şi cumpere case sau maşini sunt atât de aspru impozitaţi încât preferă să facă achiziţii via Bulgaria.
Iar impozitarea proprietăţii, am mai zis-o, reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. Cei care n-au venituri suficiente să achiziţioneze proprietăţi nu-s taxaţi, ci doar cei care au capacitatea să investească. Şi ca să n-o facă, vine statul român şi le ia banii. Iată un exemplu tipic de dat cu stângul în dreptul.
Evident că nu doar România taxează proprietatea, ci şi alte state UE, dar ei măcar au deductibilităţi. Adică, prima casă eşti stimulat s-o ai, iar următoarele nu îţi sunt suprataxate. Numai noi nu deducem nimic, ba mai şi suprataxăm ceea ce nu încurajăm, deşi suntem subconstruiţi şi avem o economie slab structurată.
România descurajează deţinerea de proprietăţi, dar nu-i singurul exemplu care arată că nu i se potriveşte calificativul de economie de piaţă. Statul român nu se sfieşte să încalce un contract atunci când impozitează pensiile. În cazul celor mai mulţi salariaţi, nu exista regula de a li se taxa această formă de economisire când vor deveni pensionari. Regulile jocului s-au schimbat, din nou, în timpul jocului...
Şi bineînţeles că dacă se taxează economisirile forţate - pensiile -, trebuie să se impoziteze şi economiile obişnuite, pentru că şi ele provin dintr-un venit deja taxat. Cu riscul de a se micşora potenţialul investiţional, ca apoi să se întrebe specialiştii de ce nu are România companii care acţionează regional. Nu contăm în Europa şi batem pasul pe loc în topul competitivităţii, fiindcă e taxat permanent potenţialul de investire, pentru a le fi oferite românilor bunuri publice care costă de 4-5 ori mai mult decât fac.