Fiscul si faradelegile pensionarului Aurel

Lumea scrobita a Fiscului te priveste de sus. Daca n-ai obisnuinta infractiunii, vaccinul gripal al datoriilor la stat, te inmoi, nadusesti, te prezinti ca o victima certa. Astia, zice Aurel, chiar daca sunt mai scunzi ca tine, se uita peste capul tau, de parca n-ai exista.

In timp ce la Bucuresti se petrec cataclisme politice, zice-se fara precedent, tara, tavalita in zoaiele unei ierni corcite, isi vede de ale ei. Adica de prigoana saraciei, de imbucatura buburuzelor de copii care se cuvine sa fie zilnica, dar cade, ca sarbatorile, pe sarite, de caldura din sobe. Cei care isi imagineaza ca matusa nevestei lui Nastase a intrat pe hornul casei pana-n constiinta alarmata a ultimului catun, se pacaleste. Unii n-au televizor, iar cei care au televizor se intampla sa n-aiba curent. Ziare nu exista. Asa ca mai aproape decat paltonul infernului politic de la Bucuresti este camasa inghetata a junghiurilor proprii. Nea Aurel Parlogea din Urlati, cu care m-am intretinut pe indelete ieri, langa o mejdina de livada uscata, imi relateaza un of de pensionar. Omul, de 62 de ani, inca in putere, a fost disponibilizat - cuvantul s-a insinuat de ani buni, cu o rezonanta indoliata, in limbajul comun - si obligat sa iasa la pensie. Disponibilizarea e "un fel de sut in cur" pe care ti-l administreaza cei la care ai lucrat o viata, explica fara echivoc pensionarul. La pensie, nea Aurel isi vede de gradina, de orataniile curtii, de nepoti. Dragos, de patru ani, doarme cu Mosu’. Amandoi ies in gradina si vorbesc despre cer, iepuri, primavara care va sa vina. Acum doi ani, nea Aurel s-a trezit cu fostul lui sef de la ferma, un inginer cumsecade. Ascute-mi si mie foarfecile astea de vie, fiindca matale te pricepi, l-a rugat inginerul. Intr-adevar, Aurel are un polizor in magazie si e priceput la fierotenii. Daca ii duci o mitraliera ferfenitita, ti-o face ca un neamt noua-nouta.

A ascutit vreo 70 de foarfeci de vie. Le-a uns, le-a bibilit, sa nu se faca de rusine. Dupa un timp, inginerul l-a chemat la ferma, a iscalit doua state cu colaboratori si a incasat, pentru doua luni, cate 300.000 de lei. A fost un ciubuc muncit. Cu banii a luat cadouri nepotilor. Iata insa ca la aproape doi ani, Aurel Parlogea primeste tidula cu sapte iscalituri, toate ca niste paianjeni amenintatori in subsolul unei stampile (sefi, subsefi, directori, economisti), prin care este anuntat ca a intrat in conflict cu Fiscul. In consecinta, pentru venituri suplimentare i se taie pensia pe doua luni, adica 5.920.654 lei. Explicatii, subparagrafe complicate de lege, din care nea Aurel n-a inteles decat ca veghetorii la finantele patriei l-au depistat infractor. Tragedia s-a declansat trei paragrafe mai jos, unde scrie negru pe alb: "avand in vedere dispozitiile articolului 87, aliniatul 4 din Legea nr. 19/2000, se dispune recuperarea sumei de 105.920.654 lei, reprezentand pensie platita fara temei". Sa faca infarct. Ce sa-si vanda? Casa, cizmele de cauciuc din picioare, purcelul din cotet? Are si o oaie.

O armata de procurori ai Fiscului l-au cercetat pe Aurel Parlogea prin hartoage, i-au puricat biografia muncii si l-au depistat cu iscalitura proprie pe doua state de zilieri ai viei. Faxuri, procese verbale, e-mailul Casei Judetene de Pensii, intersectari de adrese intre Ploiesti si Urlati. Ticalosul a fost depistat si trebuie sa plateasca. A jumulit statul pilind, cu polizorul lui artizanal, foarfecile de vie ale fostului IAS (azi VIDELMAR) la care a lucrat.
Incercari de audienta, stat pe la usi capitonate cu caciula in mana. Lumea scrobita a Fiscului te priveste de sus. Daca n-ai obisnuinta infractiunii, vaccinul gripal al datoriilor la stat, te inmoi, nadusesti, te prezinti ca o victima certa. Astia, zice Aurel, chiar daca sunt mai scunzi ca tine, se uita peste capul tau, de parca n-ai exista. Vasile, fiul cel mic al pensionarului, sofer la aceeasi firma si un ochitor cu pusca de nota o mie (eu ii zic Americanul) a luat si el la rand birourile. De ce sa plateasca tata peste o suta de milioane de lei?

Intr-un tarziu, scarbita, o functionara si-a aruncat privirea peste hartie. Era o greseala de corectura. Cifra din paragraful doi era reluata inzecit in concluziile care decideau executia. Mosului i s-a confiscat, in consecinta, doar pensia pe doua luni. Deci toata liota de taraie-brau din birouri, toti iscalitorii unei hartii care puteau baga in mormant pe cineva mai slab de inger, a survolat cu o superioritate de tate boite, o cifra asasina. Un fleac, veti spune, dintr-o gubernie siberiana. Nu, fleacurile astea care tradeaza dispretul suveran al servitorilor statului pentru cetateanul necajit, pot ucide.

Ce cred despre marile ruperi de turloaie de la Bucuresti? Remarc doar bizareria (bizarerie?) ca de multi ani, chiar foarte multi, presa, la unison, n-a mai bumbacit cu atata pofta opozitia, iertand cu indulgenta fapte similare ale unei puteri care nu mai e in luna de miere, ci are condicuta de curvie a unui an si ceva de umblat cu polonicul prin oala cu jumari. Cazul pensionarului Aurel, umilit si plimbat pe la usi, e mai tragic prin sinceritate. Aici lipseste regia si arata cat de vulnerabil e omul sub vremi.