Miroase a flori de măr, iarba este foarte verde, prin aer “plutesc”
insecte minuscule şi elicoptere elegante. Poliţişti şi jandarmi aleşi pe sprânceană
îşi plimbă cu mândrie uniformele. Se perindă în grupuri mici.
Editorialele zilei:
Andrei Bacalu: Bagaje uitate • Florin Condurăţeanu: Medicina chineză - strategia din ficat • Alex Revenco: Punkerii sunt anti-NATO
Miroase a flori de măr, iarba este foarte verde, prin aer “plutesc” insecte minuscule şi elicoptere elegante. Poliţişti şi jandarmi aleşi pe sprânceană îşi plimbă cu mândrie uniformele. Se perindă în grupuri mici. Este sâmbăta (n.r. – ieri) bărbaţilor frumoşi şi plictisiţi, în aşteptarea repetiţiei pentru Summit-ul NATO. Unii dintre ei citesc cu atenţie afişele ce invită la spectacole diverse. Alţii îşi aranjează studiat ochelarii negri de soare sau îşi admiră cu priviri furişe bicepşii. Câţiva privesc cum se plantează, pe fugă, noi begonii şi panseluţe (nu pentru a se suplimenta numărul lor, ci pentru a se acoperi golul lăsat de cele proaspăt sădite zilele trecute, dar furate peste noapte). Dar toţi, absolut toţi se uită după fete! Iar fetele le zâmbesc cu dinţi subţiri. “Uite o albină!”, îi zice un jandarm cu alură de Eric Roberts unui poliţist trecut de prima tinereţe, dar aducând a fotomodel din revistele româneşti de modă din anii ’80 – acelea pline cu reclame la ciorapii Adesgo.
Cineva spune la televizor că, în viitor, Capitala va fi o... mixtură. Că nu ştiu cât la sută din oraş vor fi “numai mall-uri, locuri pentru parcări, iar restul un amestec de grădini vechi şi noi” (!). Asta o bulversează şi mai rău pe bunica, oricum bulversată de NATO. “Maică, eu cred că ăştia nu ne mai vor în Bucureşti.” “Aoleo, cum aşa, bunico?” “Păi, aşteaptă să scape de noi, să murim, maică.” Iluzia jocului “flori, fete, filme sau băieţi”
(în cazul de faţă fără filme, căci acestea se subînţeleg) penetrează sumbra viziune a bunicii. Pacea baletează, iar războiul e ascuns undeva după ciripitul vrăbiuţelor. Totul nefiind decât o simulare cu bărbaţi frumoşi.