Folosirea compromisilor

Dandu Patricianul, cunoscut om de afaceri postdecembrist, e arestat si anchetat la ordinul noii Puteri politice. La acelasi ordin, oligarhul e eliberat. Cel care executa ordinele fara sa clipeasca: procurorul Botgros. Romanul lui Dinu Sararu "Ciocoii noi cu bodygard", gazda a acestui moment, nu spune prea multe despre procurorul Botgros. Si, totusi, el este un personaj tipic postdecembrismului. Si nu numai al postdecembrismului, ci si al tuturor epocilor de schimbari spectaculoase, prin care fostii atotputernici ai zilei sunt varati la zdup de noii atotputernici ai zilei. Ai zilei urmatoare!

De ce e atat de supus Botgros? Din acelasi motiv pentru care Dan Voinea a fost atat de supus in executarea ordinului de a-l lichida pe Ceausescu. Din acelasi motiv pentru care aparatul de represiune al dictaturii s-a pus de indata la dispozitia noilor stapani, gata sa serveasca drept aparat de represiune al democratiei. Politistii care i-au arestat pe fostii membri ai CPEx sunt cei care i-au arestat pe disidenti. Daca ar fi primit comanda, i-ar fi insfacat si pe Ion Iliescu si pe Petre Roman. Procurorii care i-au anchetat fara respectarea minimelor procedurii legale sunt cei care i-au anchetat pe adversari acum. Judecatorii care-i insultau pe fostii membri ai CPEx sunt cei care-i insultasera pe "dusmanii socialismului". Toti acestia s-au grabit sa spele rufele murdare ale noilor stapani, pentru ca aveau dosarul incarcat. Spalasera si rufele murdare ale fostilor stapani!

Nu e chiar o noutate. Ba e chiar un cliseu de istorie romaneasca moderna. In memoriile din "Temnita - destinul generatiei noastre", Ion Diaconescu dezvaluie ca Alexandru Petrescu, presedintele completului care l-a condamnat la 15 ani inchisoare, se supusese ordinelor celui care condusese ancheta, un anume Dulgheru, fost Dulbergher, seful unui serviciu special din care se va dezvolta viitoarea Securitate.

Devenit adjunctul temutului Nikolski, Dulgheru va fi demis si arestat dupa caderea cuplului Pauker-Luca. Colonelul Petrescu, ajuns rapid general, fusese directorul general al Penitenciarelor sub Maresalul Antonescu. Cronologia, "Instaurarea totalitarismului comunist in Romania" ne pune la dispozitie amanunte extrem de interesante despre acest personaj. Se afirma in procesul celor 33 de inculpati, care alcatuiau lotul denumit de oficialitati "Primul lot din organizatiile teroriste "T" si "Tinerimea Libera"", proces debutand la 10 septembrie 1945. Inculpatii sunt membri ai organizatiilor de tineret ale PNL si PNT, studenti la facultati umaniste. Procesul e anticipat de doua momente tipice epocii de bolsevizare a tarii: denuntarea inculpatilor drept "fascisti" de catre Scinteia si anchetarea de catre tortionarul Nikolski.

Pe 13 septembrie 1945, dupa o mascarada de proces, acuzatii primesc pedepse grele, atingand-o si pe cea de noua ani inchisoare. Judecatorul Alexandru Petrescu executase constiincios ordinele noilor stapani. Facuse asta, pentru ca el insusi risca arestarea si condamnarea ca si criminal de razboi. De fapt, si fusese citat initial ca invinuit de Tribunalul Poporului.

Nu e singurul care cauta sa-si salveze pielea, facand exces de zel. Un alt membru al completului, col. Tascau, fusese in timpul regimului antonescian conducatorul inchisorii de la Targu-Ocna. Acuzatorul public Iorgu Popescu era responsabil de uciderea in bataie a unui student evreu acuzat de activitate comunista.

Colonelului magistrat Alexandru Petrescu ii revine misiunea de a fi presedintele Completului de judecata in procesul Iuliu Maniu - Ion Mihalache, in calitatea sa de prim-presedinte al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, proces inceput la 25 octombrie 1947. Le da fruntasilor taranisti pedepse grele: Iuliu Maniu (temnita grea pe viata), Ion Mihalache (temnita grea pe viata).

Pentru un asemenea om, lotul Ion Diaconescu e floare la ureche. Ion Diaconescu il explica: "Trecutul lui era indeobste cunoscut, dar guvernantii se faceau ca nu stiu nimic, iar colonelul Petrescu dovedea exces de zel in executarea directivelor ce le primea. Desigur, el spera ca in acest fel isi va putea rascumpara vechile pacate. Se spunea ca incheiase un tirg cu puterea in acest sens. Aceasta situatie convenea de minune organelor conducatoare care aveau astfel la dispozitie un vechi magistrat de profesie, foarte devotat si foarte sirguincios".

Un alt caz relatat de memorialist e cel al procurorului de la proces: capitanul Stefanescu: "Desi i se cunostea si acestuia trecutul, a fost mentinut in cadrul justitiei militare, unde a executat cu mult zel dispozitiile primite de la Ministerul de Interne, la inceput ca procuror in mai multe procese de acest fel. Avansat la gradul de colonel, Stefanescu devenise ulterior presedinte al Tribunalului Militar Timisoara. In aceasta din urma calitate, a judecat si condamnat - pe unii chiar la moarte - loturi intregi de banateni implicati in procesele unor grupe de partizani de prin muntii Banatului - Uta, Domojneanu, Spiru Blanaru etc".

Ulterior, Petrescu si Stefanescu au fost apoi arestati si condamnati. Pentru crime de razboi in timpul dictaturii antonesciene! Clasica soarta a slugilor!

NIMIC NU SE PIERDE

Noaptea de 10 spre 11 februarie 1938. Carol al II-lea, pune capat democratiei romanesti printr-o lovitura de stat. Pentru a atenua impactul momentului, Regele pune in fruntea Guvernului pe insusi Patriarhul Romaniei, Miron Cristea. Care Patriarh, accepta bucuros aceasta ciudata postura: de popa prim-ministru!

LUMEA PRIN CARE TREC

Un pretext al lasitatii: salvarea patriei Lucrurile sunt limpezi. 23 august 1944 a fost un act de lasitate. Romania a pus armele jos in plina lupta, fara ca dusmanul s-o stie sau, ma rog, fara sa semneze vreo hartie. N-a fost nici Armistitiu. Nici macar Capitulare fara conditii. A fost mai rau. A fost un dezastru. Proclamarea unilaterala a incetarii razboiului si a intoarcerii armelor n-a avut nici o urmare juridica practica. Abia la 12 septembrie 1944 s-a incheiat Armistitiul. Patriotii nostri de ocazie reproseaza si acum rusilor ca n-au tinut cont, in conditiile din 12 septembrie 1944, de maretul act de la 23 august. Hodoronc-tronc! In politica statelor nu exista bunavointa. Nimeni nu-ti baga in traista daca nu-l constrangi la asta. Rusii n-aveau nici o obligatie scrisa. Ne dezbracasem si ne livrasem cat ai zice peste, fara sa negociem. Asa cum ne arata situatia Finlandei, un armistitiu, un tratat, in general, se negociaza. Gesturile naive sau, de ce nu? platite, n-au sanse sa fie rasplatite. De ce sa nu obtina Moscova un maxim de profit de la niste gura-casca, daca acesti gura-casca le pusesera pe tava o tara?! Ce argument convoaca adeptii Actului? Ca Romania n-ar mai fi supravietuit ca stat daca ne angajam in rezistenta. Sa lasam la o parte faptul ca-n istorie nu exista daca. Ipoteza lui ar fi fost mai rau daca nu depuneam armele nici nu trebuie luata in consideratie. Straniu e insa ca si-n iunie 1940, si-n septembrie 1940 politicienii romani au invocat drept argument, pentru a accepta diktatele fara un foc de arma, pericolul ca statul roman sa fie sters de pe harta. De fapt, nu la stergerea statul roman se gandeau ei, ci la stergerea lor din sefii!

BARFE

Superstitiosul N. Titulescu Nicolae Titulescu e nu numai o vedeta a istoriei nationale, dar si un continut de ciudatenii. Contemporanii se intrec in a consemna bizareriile sale. Presedintele Societatii Natiunilor avea, de exemplu, o spaima infinita sa nu-l traga curentul. Ziaristul ceh Bohuslav Benes vorbeste de teroarea la care erau supusi usierii de la Palatul Natiunilor: "Usierii din Palatul Pacii le vedeau in faptul ca Titulescu nu suferea nici cel mai mic curent si ca, pina si in verile cele mai fierbinti, cerea ca toate ferestrele sa fie inchise". Sextil Puscariu se amuza pe seama unei intamplari iscate de razboiul dus de Titulescu impotriva curentului: "Am ris de Titulescu, cu ideile lui nostime. De exemplu, lui ii e frica de orice curent, avind ideea fixa ca se imbolnaveste. In comisie sta la un loc tocmai linga fereastra, caci acolo e locul alfabetic al Romaniei. Ca sa fie scutit de curent, el a facut BOUMANIE din ROUMANIE, si s-a mutat linga presedinte". I. Igirosanu arunca in discutie faptul ca fostul sef al diplomatiei noastre suferea de frig, nota comuna cu Vasile Alecsandri, care prefera iernile romanesti doar in pasteluri: "Suferea mult de frig, avea o nevoie organica de soare si lungile lui sederi la Cap Martin erau datorite nu numai blindetei climei mediteraneene, ci si pasiunii lui pentru inot". George Anastasiu e un apropiat al familiei Titulescu. Diplomat de cariera, devine seful de cabinet al ministrului in 1934. In 1935 se ocupa de trierea arhivei lui Titulescu de la Londra. In 1964, va primi de la Catherina Titulescu dreptul de a se ocupa de ramasitele pamintesti ale sotului. Intr-un interviu acordat postului de radio Europa Libera, in 6 iulie 1981, el isi aminteste ca Titulescu "avea o nevoie imperioasa sa doarma opt ore. Si aceste opt ore le dormea dintr-o bucata, indiferent de ora la care se culca". Ziaristul L. G. Legrel a avut ocazia sa stea la hotel ul preferat al lui Titulescu, "Hotel de Bergue", de la Heneva. Prilej de a constata o alta manie a lui Titulescu: "Intr-adevar... "nu incepea sa lucreze decit dupa miezul noptii". De aceea, era necesar un interlocutor cu care sa se intretina pina la aceasta ora. La masa de seara isi tinea invitatii intr-o sueta prelungita. Una din principalele griji ale secretarelor era sa-i gaseasca, din timp, invitati pentru masa de seara".

SAPTAMANA VIITOARE

Siretlicurile lui Ion. C. Bratianu, zis si Vizirul