Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mugur Ciuvică, fostul director de cabinet al preşedintelui Emil Constantinescu, a pus în circulaţie o sinteză a Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) din Ministerul Administraţiei şi Internelor care cuprinde un inventar al informărilor secrete adresate factorilor de decizie ai statului român cu privire la sirianul Omar Hayssam. Până la momentul răpirii jurnaliştilor români, serviciul secret al "Internelor" alertase cam toate autorităţile naţionale asupra activităţilor dubioase ale cetăţeanului arab.
Prin nota nr. 00783939/18.09.2001, DGIPI l-a informat atât pe premierul Adrian Năstase, cât şi pe consilierul prezidenţial Ioan Talpeş că "Omar Hayssam împreună cu 12 cetăţeni străini sunt semnalaţi cu preocupări conexe terorismului, fiind susţinători ai organizaţiei islamiste AMAN". Nota respectivă era concepută la câteva zile de la sângeroasele atentate ale Al Qaida de la 11 septembrie 2001 din SUA, când în toată lumea autorităţile naţionale identificau orice potenţial pericol la adresa securităţii statelor lor şi orice posibile legături cu reţeaua teroristă a lui Osama Bin Laden.
Aceste informaţii secrete ale DGIPI din 2001 au fost atât de bine valorificate de factorii decidenţi ai României încât Omar Hayssam, suspect de "preocupări conexe terorismului", a devenit un însoţitor obişnuit al vizitelor externe ale preşedintelui Ion Iliescu. Sau poate un alt serviciu de informaţii românesc îl supraveghea sau îl controla pe Omar Hayssam, chiar într-un joc operativ "bilateral". Sau poate nu.
Pesemne că modul de înţelegere al informaţiilor secrete primite la nivelul celor două palate din guvernarea PSD a condus la abordarea diferită a cazului. "Omar Hayssam a fost propus, în 2004, pe lista pentru Parlament la alegerile preliminare organizate în interiorul PSD de către pesedistul Mircea Ursache şi a fost scos de pe aceasta la cererea lui Adrian Năstase", spunea Dan Ioan Popescu după ce sponsorul de partid a devenit terorist cu acte în regulă, după răpirea jurnaliştilor în Irak.
Cum putea fi atât de activ la nivel politic şi atât de băgat în toate porcăriile Omar Hayssam, un personaj despre care însuşi avocatul lui israelian, Mordechai Tzivin spunea că a fost trimis în România de serviciul de spionaj al Siriei? Avocatul Tzivin este exact persoana pe care procurorul Ciprian Nastasiu o indică a fi găsit o deosebită înţelegere la nivelul MAE românesc pentru a-l vizita pe Hayssam în puşcărie, fără ca procurorul de caz măcar să ştie. Insistenţa lui Mordechai Tzivin a fost explicată chiar de el după izbucnirea scandalului prin aceea că dorea să livreze informaţii preţioase de la Hayssam Mossad-ului, referitoare la securitatea Israelului, întrucât sirianul rezident la Bucureşti "a tăiat facturile"
într-o afacere cu arme dintre Federaţia Rusă şi Siria. Avocatul chiar s-a arătat contrariat că Mossad-ul n-a marşat. Acum, nu-i exclus ca Mordechai Tzivin să fi dat cu fumigene.
În această încrengătură de informaţii şi servicii secrete apare şi Victor Gaetan, care spune că a lucrat la cartea sa samizdat "Prădarea României" cu documente declasificate americane şi a discutat cu agenţi ai CIA. Dacă există documente americane declasificate referitoare la fapte de acum cinci ani, înseamnă că în SUA ele nu mai reprezintă importanţă operativă şi oricum aceste documente nu descriu în nici un caz toată desfăşurarea de forţe, situaţii, provocări şi operaţiuni sensibile într-un teatru de război în care trupele americane sunt încă prezente.
Spre comparaţie, serviciile de informaţii americane au încă secrete multe documente din anii '80 referitoare la România. Iar dacă agenţi ai CIA au vorbit cu Victor Gaetan, înseamnă că au punctat doar în chestiunile în care au avut mandat. De reţinut este doar faptul că un spion sirian ce face afaceri cu armament din Federaţia Rusă, aliatul tradiţional al Siriei, spion care poate a fost închiriat, dublat, cumpărat, şantajat, întors, influenţat, marşrutizat ţine capul de afiş la Bucureşti, în plină campanie electorală. În plin război politic, unii mai cad şi în capcane.
