Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gălăţenii au reuşit un rezultat de egalitate la Craiova: 1-1. Oaspeţii au deschis scorul în timp ce gazdele au fost nevoite să alerge după egalare. Dacia Mioveni a reuşit un rezultat de egalitate la Piatra-Neamţ: 1-1. Oaspeţii au deschis scorul în timp ce gazdele au fost nevoite să alerge după egalare.
Gălăţenii au reuşit un rezultat de egalitate la Craiova: 1-1. Oaspeţii au deschis scorul în timp ce gazdele au fost nevoite să alerge după egalare. Dacia Mioveni a reuşit un rezultat de egalitate la Piatra-Neamţ: 1-1. Oaspeţii au deschis scorul în timp ce gazdele au fost nevoite să alerge după egalare. În aceeaşi sîmbătă, în aceeaşi etapă şi acelaşi campionat, la Timişoara s-a înregistrat acelaşi rezultat, sub auspiciile aceluiaşi clişeu: oaspeţii au deschis scorul în timp ce gazdele au fost nevoite să alerge după egalare. Cadenţă monotonă, specifică unui campionat al mediocrităţii fără cusur. Pentru primele două meciuri ale zilei poate fi invocată, cu îngăduinţă, circumstanţa echipelor de pluton. Scuza nu mai funcţionează însă atunci cînd vorbim despre Politehnica Timişoara şi Dinamo. Ambiţiile europene şi ţîfna rivalităţii tradiţionale păreau argumente capabile să potenţeze spectacolul din nocturna zilei. Dar părerea nu s-a confirmat în realitate. Orgoliile, fie ele chiar şi exacerbate, nu au reuşit să compenseze deficitul de valoare care a caracterizat în ultimul timp evoluţia celor două echipe.
Într-un fotbal de infirmerie, Dinamo a părut echipa capabilă să depăşească mai uşor perioada convalescenţei. Dar tentativa bucureştenilor are prea puţine puncte de sprijin. Lobonţ ţine poarta, Moţi împărăţeşte defensiva, Dănciulescu este singurul care trage după sine ofensiva. În rest, sărăcie lucie sau, pe locuri, aproximativă. În concluzie, Dinamo nu a condus ostilităţile la Timişoara graţie unei evoluţii merituoase. Plusul lor s-a bazat pe slăbiciunile şi mai evidente ale Politehnicii. O echipă anesteziată pe care Ionel Ganea, doar Ionel Ganea, nu a reuşit s-o trezească la joc.
Citește pe Antena3.ro
Fotbalul de infirmerie este dezamăgitor, dar rimează perfect cu simţirea involuntar voioasă a patronilor şi conducătorilor de cluburi. Marian Iancu are o marotă: arbitrajul. Cred că nu şi-ar fi schimbat discursul nici dacă ar fi îmbrăcat Balaj tricoul Timişoarei şi ar fi marcat de vreo trei ori în poarta lui Lobonţ. Pentru că nu contează ce se întîmplă în teren. El are poezia deja înregistrată şi, la final de meci, pune placa. Furat doar de inerţie a uitat să-i mulţumească lui Zoltan Szekely. Ştie el pentru ce. Ştie şi bine face că nu spune. Nu i-ar mai ieşi scena cu revolta şi cu măgarii din fotbal. Dar să nu vorbim de funie în casa spînzuratului. Fiecare are dreptul să fie ce mănîncă, ce spune, ce gîndeşte, ce simte, ce face.
