Fotbal egal. Cu troglodirea!

Şase dintre cele nouă meciuri ale ultimei etape s-au încheiat cu rezultate de egalitate. Scorurile de pace, într-un fotbal capabil să se ţină pe picioarele sale, ar putea fi interpretate ca semn al echilibrului valoric, ca scânteieri produse de ciocnirea unor parteneri de forţe egale. Dar în nici un caz nu poate fi vorba despre aşa ceva în campionatul nostru cel cotonog. Tupeul de a vorbi despre valoare şi forţă în cazul internatelor din liga lui Mitică este egal cu înjurătura de mamă. Fiindcă fotbalul la care suntem martori fără paşaport nu mai este nicidecum un produs al meseriei. Este doar un colind al întâmplării, o junglă defrişată aiurea de nişte incompetenţi care n-au avut jucării în copilărie.

În urmă cu vreo eternitate şi câteva zile, Unirea Urziceni realiza minunea de a-i învinge categoric pe rangerşi. Prin ţară au bătut clopotele ca şi când s-ar fi împlinit cea de-a opta minune a facerii lumii. Am îndrăznit atunci să fiu rezervat, deoarece văzusem meciul în care nu am regăsit nici un argument, oricât de palid ar fi fost el, al entuziasmului. Spuneam că ialomiţenii au realizat la Glasgow un rezultat pentru care în campionatul intern ar trebui să cheltuiască multă căutare. Căutare care a debutat chinuit la Tg. Jiu. Acolo unde revelaţia campionatului a rânjit la greu mediocritatea, acolo unde doar Mihai Stoica a evoluat la adevărata sa inconştienţă, visându-se la un moment dat egal în ale fotbalului cu Sorin Cârţu.

Egală în neputinţă cu revelaţia campionatului trecut a fost şi echipa care a şlefuit dezamăgirea precedentei ediţii. Dinamo! Câinii turbaţi de rătăcirile borciste au plătit cu sec speranţa salvării de la retrogradare a Gloriei Bistriţa. E drept că Ciprian Danşa, fluiericiul revenit la viaţă după vreo şapte etape de suspendare, şi-a făcut din nou rost de înjurături zdravene din partea dinamoviştilor pentru că nu le-a acordat vreo două penalty-uri. Arbitrul a fost prost. Sau a greşit. Dar manechinele indolenţei din Ştefan cel Mare nu au nici o scuză. Spuneam la debutul campionatului că în lotul lui Dinamo nu identific decât vreo şase titulari şi foarte multe rezerve de rezerve. După plecarea lui Dănciulescu cred că au mai rămas la echipă doar vreo patru titulari. Aceasta-i adevărata povară aruncată mai nou în cârca lui Cornel Dinu şi a finului său, Cornel Ţălnar. Şi nu se ştie, nu se ştie până când... Între fruntaşi şi repetenţii clasamentului rămân distanţe uşor de parcurs. Dar parcă niciodată ca până acum nu a fost competiţia păgubită de repere logice. Întâmplarea îşi face în voie de cap. Nu te mai poţi lipi de câştiguri la pronosport. Loteria e de bază. Şi hazardul de la casele de pariuri. Zvonul că acestea au ajuns să facă rezultatele în fotbal nu mă mai îngrijorează la ora actuală. Dimpotrivă! Interesul material, fie el pus la cale chiar şi hoţeşte, reprezintă o acuză mai puţin gravă decât prostia.