Fumigene de Cotroceni

Domnul presedinte Traian Basescu pare hotarat sa dea tara peste cap dupa 1 ianuarie 2007. Chit ca pentru romanul de rand bomboana aderarii va fi doar un balon de balci spart de Revelion, fara urmari imediate in viata lui, prezidentul vrea sa puna jaratec sub picioare clasei politice. Silita, precum ursul cu belciug in nari, sa joace cum ii vrea ursarul, pentru ca omul de pe strada sa priveasca spectacolul primitiv. Nimic european in metodele folosite de Cotroceni; nimic nou in figurile impuse la care sunt programati actorii. De aici pleaca si lehamitea populatiei fata de circul oferit nonstop de la alegerile de la care, fara sa bagam de seama, aproape au trecut doi ani. Sa ai 700 de zile pline de comicarii, crize artificiale, scandaluri fara urmari inseamna un efort extraordinar pentru a acoperi cu o perdea de fum ceea ce se intampla in Romania reala. Cat poate sa fie de groasa perdeaua fumigena pentru a lasa sa se creada ca agenda politicienilor are si puncte comune cu prioritatile cetateanului?

Dupa cum zic baietii de cartier, suntem facuti din vorbe, si nu din fapte. Iar realitatile sunt in multe, foarte multe locuri din aceasta tara ce devine parte a Uniunii Europene, de un dramatism coplesitor.

Ma opresc doar la un asemenea punct ocolit cu grija de politicieni, nearatat la balurile protipendadei si aflat in afara circuitului chermezelor prezidentiale. Zlatna, orasul motilor, traia din uzina metalurgica. Lichidarea la propriu a combinatului seamana cu un bombardament atomic. Si blocurile din jur sunt contaminate de virusul distrugerii. Din cei aproape 3.000 de angajati la Ampelum n-au ramas decat cativa paznici. Uzina are ca un arc de timp peste ruine, la intrare, inscrisi anii intre care a functionat, 1747-1997; un sfert de mileniu. Ultimul deceniu i-a fost fatal. La 36 de kilometri de Alba-Iulia se afla aceasta cangrena care nu se lasa cauterizata cu totul. Oamenii se incapataneaza sa traiasca in Zlatna, fara apa, fara bani, fara speranta. Doar mintiti din ciclu in ciclu electoral.

De ce nu organizeaza aici consilierii de la Cotroceni pentru seful lor, in capitala sui generis a deznadejdii, un chef in care sa ii pomeneasca acesti oameni carora le-a pierit din ochi licarul bucuriei de a trai?

De ce nu trec pe aici coloanele francofoniei, alaiurile cu girofar? Sunt doar la o jumatate de ora de mers cu masina de capitala Marii Uniri.

Ati auzit vreun parlamentar ca a tipat pentru prabusirea acestei localitati? A dat domnia Bijboaca vreun bal de binefacere pentru sarmanii din Zlatna? S-a dat premierul cu motocicleta pe acolo? Ne-au scapat aceste momente. Asa incat sa ramanem sub perdeaua de fum emanata de la Cotroceni. Sub plapuma de intuneric, politicienii se pot harjoni in voie, pipaindu-si intentiile. Anticipate sau nu, pentru cei din Zlatna viitorul suna sigur. Nu au de ales. Sa fie alt sentiment la Rast sau in zecile de comune sinistrate unde bruma a inceput sa muste? Panza de cort nu tine de frig, iar din promisiuni nu se construiesc decat ziduri de minciuna.